#sperietoare

• aschimodie — Persoană sau ființă cu o înfățișare fizică extrem de urâtă, hidoasă, deformată sau caraghioasă; sturlubatic, pocitanie, monstruozitate. Folosit adesea în limbajul colocvial sau literar cu valoare peiorativă pentru a descrie un individ extrem de slab, costeliv, deșirat sau o schimonositură care provoacă repulsie ori amuzament din cauza disproporțiilor sale structurale.
• Baba-Coaja — Personaj supranatural minor din demonologia populară românească, regăsit în superstiții și sperietori folclorice regionale, adesea utilizat pentru a disciplina copiii neascultători. Reprezentată ca o bătrână hidoasă, solitară și aspră (numele sugerând o piele uscată, zbârcită sau o scoarță rigidă), această figură mitologică acționează ca un spirit punitiv de noapte, similar altor entități precum Baba-Cloandă sau muma pădurii, întrupând fricile ancestrale legate de întuneric și necunoscut.
• babău — Personaj imaginar de gen masculin din mitologia populară românească, reprezentat ca o arătare urâtă, o momâie sau un spirit malefic ascuns în întuneric, folosit în mod tradițional de către părinți ca sperietoare pentru a-i cuminți pe copiii neascultători; prin extensie, desemnează un om urât, sperios sau o persoană cu un aspect fizic respingător.
• babauă — Personaj imaginar des întâlnit în folclorul românesc și în poveștile pentru copii, reprezentat ca o femeie bătrână, urâtă, adesea rea sau înzestrată cu puteri supranaturale negative, utilizat simbolic pentru a-i speria sau disciplina pe cei mici; sperietoare, babiță sau reprezentare antropomorfă a unei entități malefice obscure.
• bâdâdău — Termen regional cu caracter onomatopeic utilizat pentru a descrie un obiect sau o persoană masivă, greoaie, care se deplasează producând zgomote înfundate ori trepidații; sperietoare sau personaj imaginar folosit în folclorul copiilor pentru a evoca un pas greu și misterios. Ca interjecție, redă sunetul sacadat și repetitiv al unui mers apăsat, al prăbușirii unui corp greu sau al funcționării defectuoase a unei unelte arhaice.
• băhvă — Termen popular rar sau arhaism regional folosit în trecut pentru a desemna o arătare bizară, o dihanie, o sperietoare sau o ființă grotescă des întâlnită în superstițiile rurale și basmele locale. În sens peiorativ și contextual, cuvântul poate fi utilizat ca epitet depreciativ la adresa unei persoane dezagreabile, certărețe sau cu un aspect fizic neîngrijit.
• baistruc — Un copil născut în afara căsătoriei; bastard. În graiurile vechi, în special din estul și nord-estul țării, termenul era utilizat ca o ocară dură la adresa unui copil nelegitim. Într-un sens regional secundar, cuvântul denotă o sperietoare de ciori așezată pe ogoare, iar în limbajul familiar dobrogean modern poate descrie, prin extindere, un copil extrem de neastâmpărat, agitat sau dificil de controlat.