#singular

• ahăla — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acea' sau 'aceea'. Este folosită în graiurile dialectale sau în literatura populară pentru a desemna o persoană de sex feminin ori un obiect care nu se află în proximitatea directă a vorbitorului.
• ahceasă — Variantă fonetică arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul feminin, numărul singular, echivalentă cu termenul standard 'această'. Această formă hibridă păstrează o palatalizare ori o restructurare silabică specifică manuscriselor vechi și graiurilor de tranziție, fiind utilizată pentru a indica un obiect, o persoană sau o acțiune din imediata apropiere a vorbitorului.
• ahces — Variantă fonetică arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul masculin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acest'. Reprezintă o realizare dialectală întâlnită în anumite scrieri timpurii, având rolul de a individualiza sau indica un obiect ori o persoană aflată în proximitatea directă a vorbitorului.
• aia — Formă populară, familiară sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard literar 'aceea'. În vorbirea curentă, servește structural pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație care nu se află în proximitatea spațială ori temporală a vorbitorului, fiind utilizat intens și în structuri exclamative sau de întărire.
• aiasta — Formă populară, familiară sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul feminin, numărul singular, echivalentă cu termenul standard literar 'aceasta'. Se folosește în vorbirea curentă pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație aflată în proximitatea spațială, temporală ori conversațională directă a vorbitorului, adăugând un ton cald, direct sau intensificator.
• ailurofilă — Formă de feminin pentru substantivul sau adjectivul ailurofil; femeie care iubește cu pasiune pisicile și manifestă o afecțiune deosebită față de feline. Ca adjectiv, se acordă structural cu un substantiv de genul feminin, numărul singular, descriind preferința sau pasiunea pentru aceste animale.
• ailurofobă — Formă de feminin pentru termenul ailurofob; persoană de sex feminin care manifestă o teamă irațională, patologică și persistentă față de pisici sau alte feline. Ca adjectiv, se acordă structural cu un substantiv de genul feminin, descriind un comportament, o reacție acută sau o personalitate marcată de această aversiune fobică severă.
• aiuiu — Variantă regională articulată sau alterare fonetică localizată a substantivului colectiv 'ai' (usturoi), utilizată în trecut în anumite graiuri populare din nordul țării pentru a desemna un preparat culinar tradițional, o zeamă iute de mujdei ori starea unui teren puternic cultivat cu plante din genul Allium. Cuvântul poartă o puternică încărcătură de oralitate rurală spontană, fiind strâns legat de medicina empirică rustică și de obiceiurile agrare folclorice specifice satului românesc din trecut.
• anine — Formă flexionară de persoana a III-a singular a conjunctivului prezent pentru verbul 'a anina'; reprezintă acțiunea dorită, ipotetică sau imperativă prin care un subiect agață, fixează sau suspendează un obiect de un suport înalt. De asemenea, poate apărea istoric sau regional ca o variantă de plural neortodoxă sau arhaică pentru substantivul anin (arbori), deși forma standard este 'anini'.
• anteni — Formă arhaică, regională sau flexionară de genitiv-dativ singular pentru substantivul antenă, întâlnită în vechi texte tehnice ori traduceri timpurii de istorie naturală. În anumite graiuri locale, era utilizată ca variantă de plural pentru a desemna apendicele senzoriale ale gângăniilor sau firele metalice de recepție înainte de stabilizarea normelor academice în 'antene'.
• aplauz — Formă singulară variantă, parțial asimilată în limbajul cotidian, utilizată pentru a desemna un singur act de manifestare a aprobării sau o singură izbucnire sonoră din palme; deși normele academice moderne consacrate consideră pluralul 'aplauze' drept forma de bază utilizată colectiv, forma de singular 'aplauz' este întâlnită frecvent în jargonul teatral, de televiziune sau în expresii fixe pentru a solicita reacția imediată a publicului.
• arunc — Formă flexionară a verbului 'arunca', reprezentând acțiunea conștientă sau spontană realizată de vorbitor de a proiecta, expulza sau lansa un obiect în spațiu prin imprimarea unei forțe fizice. În sens figurat, exprimă acțiunea de a renunța definitiv la ceva considerat inutil, de a îndrepta o privire rapidă asupra unui obiect sau de a se implica total, cu pasiune ori impulsivitate, într-o activitate, situație sau conflict.
• arz — Formă flexionară a verbului 'ardere' (a arde), exprimând acțiunea conștientă sau starea fizică/emoțională a vorbitorului de a fi supus combustiei, de a produce căldură și lumină, sau de a fi distrus de flăcări. În sens figurat structural, indică intensitatea maximă a unor sentimente (pasiune, dorință, febră, mânie), starea de nerăbdare extremă a unei persoane sau resimțirea unei senzații acutede usturime ori durere localizată.
• asta — Formă populară, familiară și curentă pentru 'aceasta'; indică o persoană, un obiect, o stare sau o idee de genul feminin aflată în apropierea vorbitorului (în spațiu ori timp) sau menționată anterior în discurs; ca adjectiv pronominal demonstrativ, se așază de regulă după substantivul determinat, acordându-se cu acesta în gen, număr și caz.
• ea — Pronume personal de persoana a III-a, numărul singular, genul feminin, utilizat pentru a înlocui numele unei persoane, al unui obiect sau al unei entități abstracte de gen feminin care constituie subiectul sau obiectul discursului. Formă de bază (nominativ-acuzativ accentuat) folosită pentru reliefarea identității feminine în structuri propoziționale clare.