#sedimentologie

• aleuritic — Care aparține aleuritului, privitor la aleurit sau care conține elemente detritice fine cu dimensiuni intermediare între nisip și argilă. În geologia structurală, termenul descrie textura sau structura unor roci sedimentare în care predomină particule minerale microscopice (praf sau silt), conferind rocii un aspect făinos la atingere și proprietăți mecanice specifice privind permeabilitatea și coeziunea.
• alocheme — Componente structurale organizate, de origine carbonatică, ce s-au format prin precipitare chimică sau activitate biologică în interiorul unui bazin sedimentar și au suferit un transport local înainte de depunerea finală; includ oolite, bioclaste, intraclaste și pelete, reprezentând elementele constitutive majore ale multor roci calcaroase conform clasificării lui Folk.
• anadiageneză — Etapă intermediară sau profundă în cadrul procesului general de diageneză, caracterizată prin transformări fizico-chimice structurale intense ale sedimentelor îngropate la adâncimi mari, sub acțiunea temperaturilor și presiunilor crescute, dar fără a atinge stadiul de metamorfism. Acest fenomen implică recristalizarea mineralelor argiloase, compactarea masivă, deshidratarea profundă și cimentarea fluidelor interstițiale, ducând la litiificarea definitivă a rocilor sedimentare.
• arcoză — Rocă sedimentară detritică grosieră, asemănătoare gresiei, formată structural în urma dezintegrării granitului sau a altor roci magmatice și compusă dintr-un procent ridicat de feldspat (peste 25%) alături de cuarț și mică. Din punct de vedere geologic, prezența arcozei într-un strat terestru indică un proces de dezintegrare mecanică rapidă și un transport pe distanțe scurte într-un climat arid sau semiarid, unde alterarea chimică a fost minimă.
• arenaceu — Care are natura, aspectul sau compoziția nisipului; bogat în granule de nisip ori format structural din depozite detritice fine de cuarț. În sens geologic și mineralogic, descrie roci sedimentare (cum sunt gresiile sau conglomeratele fine) ori soluri a căror matrice texturală principală prezintă granulometrie nisipoasă conform standardelor de clasificare litologică.
• arenal — Acumulare întinsă de nisip, plajă nisipoasă or zonă deșertică acoperită cu dune; depozit sedimentar granular neconsolidat format prin dezintegrarea rocilor sub acțiunea agenților climatici. În context geografic și turistic internațional (provenind din limba spaniolă), termenul desemnează regiuni de coastă, stațiuni litorale sau zone vulcanice caracterizate prin prezența masivă a câmpurilor de nisip ori cenușă vulcanică fină.
• arenarie — Termen rarisim sau variantă învechită utilizată în trecut în sedimentologie pentru a desemna o rocă sedimentară detritică consolidată formată din granule de nisip cimentate, cunoscută în mod curent sub numele de gresie. Înțelesul structural provine din rădăcina latină referitoare la nisip, indicând compoziția granulometrică brută a rocii.
• arenifer — Care conține sau produce nisip; rocă, strat geologic ori depozit sedimentar detritic bogat în granule de siliciu sau cuarț fin. În sens structural, descrie o formațiune litologică sau o matrice terestră formată prin acumulări clastice și sedimentare masive în cursul erelor geologice, influențând direct porozitatea și permeabilitatea straturilor acvifere subiacente.
• arenit — Rocă sedimentară clastică sau detritică formată din granule minerale de dimensiuni medii, cu diametrul cuprins structural între 0,0625 și 2 milimetri (dimensiunea firelor de nisip), cimentate într-o matrice fină. Spre deosebire de wacke, arenitul conține mai puțin de 15% matrice argiloasă interstițială, fiind clasificat riguros în funcție de compoziția granulelor în arenit cuarțos, feldspatic sau litic.
• arenogeneză — Proces geologic structural de formare și acumulare a nisipului prin dezintegrarea mecanică, alterarea chimică și eroziunea rocilor preexistente (în special a celor bogate în cuarț, cum ar fi granitul), urmate de transportul și depunerea particulelor granulare de către agenții externi (vânt, ape, valuri). Arenogeneza reprezintă o etapă fundamentală în ciclul litogenetic, determinând nașterea depozitelor detritice care, prin diageneză ulterioară, pot evolua structural în gresii sau alte roci sedimentare psamitice.
• arenogenic — Care generează, produce sau favorizează formarea nisipului ori a depozitelor detritice nisipoase; referitor la procesele geologice sau morfologice care duc la fragmentarea rocilor silicioase și acumularea de granule de cuarț. În sens structural-geologic, un factor arenogenic determină direct dinamica sedimentară a bazinelor continentale sau litorale, influențând granulometria straturilor clastice aflate în formare.
• arierdună — Formațiune de dune de nisip situată în spatele dunelor frontale sau de coastă, fiind mai stabilizată prin vegetație și mai puțin expusă acțiunii directe a vânturilor puternice marine.
• autigeneză — Procesul geologic de formare in situ a mineralelor noi în interiorul unei roci sedimentare sau al unui sediment, în cursul diagenezei sau epigenezei, prin reacții chimice, precipitare sau interacțiuni fluide, fără aport de material transportat.