#sculptura

• abstracționist — Artist plastic (pictor, sculptor) care creează în spiritul abstracționismului, renunțând la elementele figurative în favoarea formelor pure; (ca adjectiv) care aparține abstracționismului, privitor la creațiile, tehnicile sau manifestările specifice artei nonfigurative.
• acant — Element decorativ sculptural sau pictural caracteristic stilurilor arhitectonice clasice (în special stilului corintic și celui compozit), care stilizează frunzele crestate și sinuoase ale plantei mediteraneene Acanthus. Folosit inițial în Antichitatea greacă și romană pentru a împodobi capitelurile coloanelor, acantul a devenit un motiv ornamental universal în istoria artei, fiind preluat și reinterpretat în Renaștere, Baroc și Neoclasicism.
• acanti — Forma de plural a substantivului masculin 'acant'; desemnează ansamblul elementelor ornamentale sculptate sau pictate care reproduc ori stilizează frunzele plantei mediteraneene Acanthus. Acești reliefuri vegetale decorative sunt elemente fundamentale în compoziția capitelurilor corintice și compozite din arhitectura clasică greco-romană, fiind repetați în mod simetric și etajat pentru a crea un efect vizual dinamic de coroană naturală.
• acrolit — Tip de statuie din antichitatea clasică (în special greacă), realizată structural dintr-o combinație de materiale: extremitățile vizibile (capul, mâinile și picioarele) erau sculptate din piatră sau marmură, în timp ce restul corpului (trunchiul) era confecționat din lemn, adesea placat cu aur, fildeș sau acoperit cu draperii textile reale. Ca adjectiv, termenul descrie o lucrare sau o tehnică sculpturală de acest gen, concepută istoric pentru a reduce costurile și greutatea monumentelor mari.
• agalmato — Prefixoid neologic preluat din limba greacă veche (ágalma, -atos), utilizat structural pentru a forma cuvinte compuse din domeniul istoriei artei, sculpturii sau arheologiei. Semnificația sa etimologică fundamentală face referire la ideea de statuie, figurină, imagine sacră sau obiect decorativ sculptat.
• agalmatolit — Varietate compactă și moale de pirofilită, talc sau mică hidratată, de culoare cenușie, verzuie, gălbuie sau roșiatică, având o textură fină și un luciu ceros. Datorită structurii sale uşor de prelucrat prin aşchiere, acest mineral este utilizat din antichitate, în special în Extremul Orient (China, Japonia), pentru sculptarea manuală a unor statuete, sigilii, amulete sau obiecte decorative de artă.
• alabastru — Varietate masivă, fin granulară și translucidă de ghips (sulfat hidratat de calciu) sau de calcit (carbonat de calciu), de culoare albă-lăptoasă, gălbuie ori cu vine nuanțate, caracterizată printr-o duritate redusă care permite prelucrarea și șlefuirea manuală impecabilă; ca adjectiv, descrie o culoare albă, pură, imaculată sau o piele extrem de fină și netedă. Acest material nobil deține un rol structural major în istoria artelor decorative, fiind utilizat din antichitatea egipteană și clasică pentru sculptarea vaselor de parfum, a statuetelor de lux și a panourilor decorative translucide capabile să filtreze lumina solară.
• alavastru — Formă veche, regională sau variantă fonetică populară a substantivului 'alabastru'; varietate microcristalină compactă de ghips, de culoare albă-lăptoasă, translucidă sau fin vopsită cu nuanțe calde, utilizată istoric în sculptură și artizanat pentru cioplirea unor vase ornamentale, sfeșnice, amfore sau statuete de interior. Acest termen structural se întâlnește în inventarele de bunuri bisericești medievale sau în traducerile vechi ale textelor sacre pentru a descrie recipientele folosite la păstrarea mirului scump.
• alto-relief — Gen de sculptură în relief în care figurile sau motivele decorative sunt proeminente, detașându-se puternic față de fundal fără a se separa complet de acesta (ieșind în relief cu mai mult de jumătate din volumul lor grosime); lucrare executată în acest stil sculptural.
• alto-reliev — Variantă grafică și fonetică mai puțin frecventă sau învechită a substantivului 'alto-relief'; păstrează aceeași semnificație artistică, desemnând o sculptură cu profil înalt ce proeminează puternic dintr-un fundal plan.
• altorelief — Formă de legătură sau variantă consolidată (scrisă fără cratimă) pentru 'alto-relief'; gen de sculptură reliefată în care figurile, personajele ori motivele decorative proeminează puternic, desprinzându-se tridimensional din fundal cu mai mult de jumătate din volumul lor real, fără a se separa complet de panoul de bază.
• anaglifă — Operă de artă sculpturală executată în relief jos sau basorelief, realizată de obicei pe suprafața unor obiecte din metal prețios, fildeș, piatră sau ceramică decorativă; ornament sculptat proeminent. Ca adjectiv (formă de feminin), descrie o imagine sau o tehnică stereoscopică cromatică capabilă să genereze o percepție tridimensională profundă.
• anagliptic — Referitor la anagliptică; care aparține artei de a sculpta sau de a grava în relief jos (basorelief, altorelief) pe materiale precum piatra, fildeșul, lemnul sau metalele prețioase. Acest termen califică elementele ornamentale proeminente cizelate pe suprafețe decorative sau operele de artă plastică antică obținute prin modelare structurală tridimensională.
• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• animalier — Care reprezintă sau are ca obiect principal animalele; pictor, sculptor sau artist plastic specializat în redarea fidelă, expresivă și detaliată a faunei în operele sale. Termenul se aplică, de asemenea, genului artistic dedicat animalelor, curent care a cunoscut o mare înflorire în sculptura și pictura din secolul al XIX-lea, punând accent pe anatomie și realism.
• Antinou — Varianta în limba română a numelui istoric Antinous; tânăr grec din Bitinia care a devenit favoritul și partenerul împăratului roman Hadrian, zeificat după moartea sa misterioasă în râul Nil în anul 130 d.Hr. Cultul său s-a răspândit masiv în Imperiul Roman, generând o iconografie artistică distinctă și numeroase statui de o valoare estetică excepțională, care au definit idealul de frumusețe masculină în arta clasică.
• antropomorf — Care are formă umană, care seamănă cu structura corpului omenesc sau prezintă înfățișare de om. În artă, religie și folclor, termenul descrie statuetele preistorice, reprezentările grafice ale zeităților sau creaturile mitologice concepute structural prin împrumutarea formelor fizice umane, element ce facilitează identificarea simbolică a publicului cu entitatea respectivă.
• Arp — Nume de familie de origine germană, celebru în istoria artei datorită lui Jean Arp (sau Hans Arp), sculptor, pictor și poet franco-german, cofondator al mișcării Dada la Zürich în 1916 și o figură centrală a suprarealismului și artei abstracte, recunoscut pentru formele sale organice biomorfe. În astronomie, numele se referă la Halton Arp și la faimosul său 'Atlas de galaxii particulare' (Catalogul Arp).
• autoportret — Portret al unui artist plastic (pictor, sculptor, fotograf) realizat de el însuși; reprezentare vizuală autoreferențială în care creatorul își analizează trăsăturile fizice și starea psihologică interioară prin propriul filtru estetic. În literatură, termenul descrie o descriere sau o analiză psihologică detaliată și adesea critică pe care un scriitor o face propriei sale persoane în cadrul unei opere autobiografice.