#rudenie

• adoptiv —
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• agnat — Ruda pe linie masculină care descinde dintr-un strămoș comun de sex masculin, supusă istoric aceleiași autorități paterne (patria potestas) în dreptul roman. În sens structural, termenul definește rudenia civilă sau juridică, spre deosebire de cognat, care reprezintă rudenia de sânge pe linie maternă.
• agnată — Persoană de sex feminin care se află în raport de rudenie agnatică; femeie integrată juridic în aceeași familie cu strămoșul comun pe linie exclusiv masculină. În dreptul roman, o agnată își pierdea adesea acest statut structural în momentul căsătoriei, trecând sub autoritatea juridică a familiei soțului ei (conventio in manum).
• agnatic — Care aparține agnaților sau agnației, privitor la agnați; sistem de rudenie bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun. În dreptul succesoral, termenul descrie regulile stricte de transmitere a bunurilor, titlurilor nobiliare ori tronului, excluzând complet sau parțial descendenții pe linie maternă.
• agnație — Formă de rudenie civilă sau juridică bazată pe descendența exclusivă pe linie masculină dintr-un strămoș comun; totalitatea agnaților dintr-o familie sau dintr-un gint. În societatea romană antică, agnația crea obligații religioase și juridice stricte, fiind net diferențiată de cognație (rudenia pe linie maternă).
• agnațiune — Formă învechită și livrescă a substantivului agnație, utilizată în trecut în tratatele juridice și traducerile vechi de drept civil sau istorie romană. Desemnează raportul de rudenie civilă bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun sub autoritatea aceluiași pater familias.
• avunculat — Instituție socială și cutumiară, specifică în special societăților matrilineale, prin care fratele mamei (unchiul matern) exercită o autoritate recunoscută, drepturi juridice și îndatoriri de tutore, educator și protector asupra nepoților săi de soră. În acest sistem structural de rudenie, unchiul matern deține rolul de șef de familie și transmite moștenirea sau titlurile către acești nepoți, prevalând adesea în fața tatălui biologic.