#pronume nehotarat

• acarce — Formă pronominală arhaică și regională folosită cu valoare de pronume sau adjectiv nehotărât, având semnificația de 'orice', 'orice lucru' sau 'indiferent ce'. Acest termen s-a păstrat izolat în texte bisericești și juridice vechi din regiunile Crișana, Banat și Transilvania, fiind utilizat pentru a indica o totalitate nediferențiată sau o alegere liberă, fără restricții, dintr-o gamă de elemente.
• alt — Cuvânt structural utilizat pentru a indica o persoană, un obiect sau o realitate diferită, distinctă sau suplimentară față de cea menționată anterior. Ca substantiv neutru în muzică (alto), definește vocea de femeie (sau de băiat) cu cel mai jos timbru, situată între soprană și tenor, ori instrumentul muzical care corespunde acestui registru sonor (cum este viola sau saxofonul alto).
• alt-ceva — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru pronumele nehotărât compus altceva; indică un obiect, o idee, o realitate sau o situație complet diferită, distinctă ori suplimentară față de cea menționată sau cunoscută anterior. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie într-un singur cuvânt, fără cratimă.
• altăceva — Un alt lucru, un obiect distinct, o chestiune diferită sau o realitate conceptuală alternativă față de ceea ce s-a menționat ori s-a presupus anterior. În plan lingvistic, termenul funcționează ca un substituent universal utilizat pentru a redirectiona atenția, intenția sau discursul către o entitate nouă, modificând radical sau parțial contextul curent.
• altcareva — O altă persoană, cineva diferit de cel menționat anterior sau de cel așteptat; indică o identitate substitutivă neprecizată dintr-un grup de indivizi posibili.
• altceva — Un alt lucru, un fapt sau o idee diferită de cea discutată ori așteptată; exprimă o substituție de obiecte, concepte sau acțiuni într-un context dat.
• altcineva — O altă persoană, cineva diferit de cel în cauză; indică un înlocuitor uman neprecizat direct, excluzând individul sau grupul de referință curent.
• altui — Formă de genitiv-dativ masculin și neutru singular a pronumelui nehotărât 'altul' sau a adjectivului pronominal 'alt'; indică apartenența unui obiect, a unui drept sau a unei acțiuni către o altă persoană ori entitate nespecificată direct.
• altul — O altă persoană sau un alt obiect, diferit de cel în cauză sau de cel menționat anterior; exprimă o substituție, o alternanță ori o diferențiere individuală într-un context dat.
• amindivi — Formă veche, regională sau dialectală pentru pronumele nehotărât 'amândoi', utilizată pentru a desemna două persoane, obiecte sau entități considerate împreună. Acest termen structural arhaic reflectă variațiile fonetice istorice din diverse graiuri ale limbii române, întâlnit în documente vechi sau în literatura cu caracter istoric.
• anumit — Care este precis indicat, determinat, ales sau fixat dintr-un număr mai mare de posibilități; care este de un anumit fel sau se află într-o stare cunoscută, dar nenumită direct; (pronume nehotărât) un oarecare, un individ sau un obiect luat în mod abstract.