#practica

• acționabil — Care poate fi pus în acțiune sau care oferă o bază concretă pentru a lua măsuri imediate; informație, analiză sau decizie formulată atât de clar încât permite executarea directă a unui plan. În sens juridic, descrie un fapt, o încălcare sau o circumstanță structurală care oferă motive legale suficiente pentru a iniția un proces în instanță.
• aplicat — Care a fost pus în practică, implementat sau fixat structural pe o suprafață de bază; în sens epistemologic și științific, descrie o disciplină, un studiu sau o cercetare orientată direct către soluționarea unor probleme concrete, utilitare și productive din realitate, în contrast direct cu abordările pur teoretice, abstracte ori speculative.
• aplicație — Punere în practică a unui principiu, a unei legi ori teorii abstracte; lucrare executată cu scop didactic ori utilitar; ornament textil sau metalic atașat pe un suport de bază. În informatică, reprezintă un program software sau un sistem digital complex conceput structural pentru a rula pe un dispozitiv electronic cu scopul de a îndeplini funcții specifice solicitate de utilizatori.
• aplicațiune — Formă arhaică sau variantă lexicografică istorică pentru substantivul feminin 'aplicație'; reprezintă acțiunea de a pune în practică o lege, un principiu teoretic, o metodă administrativă ori o pedeapsă juridică. Această formă structurală reflectă direct influența etimologică latină și franceză din perioada de modernizare timpurie a textelor juridice și academice românești din secolul al XIX-lea.
• aplicativitate — Însușire, calitate sau caracter structural al unui ansamblu de cunoștințe, metode ori strategii de a fi direct transpuse în practică sau de a genera utilitate operațională imediată; orientarea pragmatică a unui domeniu teoretic către aplicații concrete și rezultate măsurabile în industrie ori în procesul educațional.
• apprenti — Termen preluat din limba franceză care desemnează un ucenic, un învățăcel sau un debutant care se află într-o perioadă inițială de formare practică pe lângă un specialist pentru a deprinde secretele unei meserii sau ale unei arte. În context structural contemporan, termenul face referire și la programele de ucenicie corporativă sau industrială adaptate sistemelor vocaționale moderne.
• autorelaxare — Acțiunea de a se relaxa singur și rezultatul ei; metodă sau tehnică psihofizică prin care o persoană reușește să își reducă în mod conștient și voluntar tensiunea musculară, stresul mental și anxietatea, fără asistență terapeutică ghidată. Se bazează pe exerciții de respirație controlată, vizualizare pozitivă sau tehnici autogene pentru a induce o stare de calm și echilibru interior.
• autoterapie — Formă de tratament, vindecare sau recuperare fizică ori psihologică pe care o persoană o aplică asupra propriei sale ființe, utilizând resurse, tehnici sau cunoștințe proprii, fără intervenția sau ghidarea directă a unui cadru medical. În psihologie, include utilizarea materialelor de auto-ajutorare (self-help), a exercițiilor cognitive autonome și a introspecției structurate pentru gestionarea stărilor de stres sau a anxietății ușoare.
• avocăție — Termen arhaic, regional sau familiar utilizat pentru a denumi profesia, funcția sau activitatea de avocat; avocatură. De asemenea, poate descrie simbolic calitatea de apărător sau tendința unei persoane de a interveni guraliv în sprijinul cuiva în discuțiile zilnice.