#port popular
- alastincă — Denumire regională rară sau arhaism textil folosit în anumite comunități rurale din vestul sau nordul țării pentru a desemna o panglică îngustă, un șiret elastic, o bentiță colorată ori un element structural de prindere și fixare a componentelor costumului popular tradițional (cum ar fi cămașa ori poalele); fâșie textilă îngustă utilizată de femei pentru legarea părului sau ornamentarea portului. Acest termen este atestat în chestionarele lingvistice dedicate culturii materiale tradiționale.
- alvălucă — Formă regională sau arhaism lexical rar întâlnit în subdialectele limbii române, utilizat pentru a descrie o fâșie îngustă de pânză, o panglică textilă simplă, un element de ornament popular sau o mică decorațiune vestimentară tradițională; variantă feminină strâns legată de termenul 'alvăluc'.
- anasâna — Termen regional sau arhaic rar ce desemnează o fâșie lungă de pânză, un ștergar tradițional, o legătură de cap sau un batic utilizat în portul popular din anumite zone etnografice. În sens contextual sau derivat din graiurile locale, cuvântul se poate referi și la o fâșie îngustă de material folosită ca element structural pentru tivirea, întărirea sau legarea marginilor unor obiecte textile gospodărești.
- anasâni — Forma de plural a substantivului regional anasână; fâșii lungi de pânză, ștergare tradiționale, legături de cap sau baticuri utilizate în portul popular din anumite zone etnografice. În contextul meșteșugurilor casnice vechi, termenul definește acele benzi sau bucăți de material textil folosite structural în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori decorarea marginilor unor țesături mai mari.
- anasin — Formă regională singulară, întâlnită în anumite graiuri din nordul spațiului românesc, pentru substantivul anasână; fâșie lungă de pânză albă, ștergar tradițional de casă, legătură decorativă de cap sau batic purtat de femei în componența portului popular. În contextul meșteșugurilor casnice, piesa servea ca element structural sau funcțional utilizat în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori legarea strânsă a marginilor unor țesături mari.
- anasini — Forma de plural a substantivului regional anasin (sau variantă pentru anasâni); fâșii lungi de pânză, ștergare tradiționale sau legături textile utilizate în gospodăria țărănească ori în portul popular. În contextul prelucrării textilelor vechi, cuvântul desemnează acele bucăți de material folosite ca elemente structurale de legătură sau decorațiune marginală pentru piesele de îmbrăcăminte tradiționale.
- anghenară — Formă adjectivală feminină pentru 'anghenar' sau substantiv feminin rar ce indică o structură marginală, o fâșie de pământ situată la marginea unei proprietăți ori o broderie aplicată pe poalele cămășilor populare tradiționale. Ca adjectiv, descrie o piesă vestimentară, o pânză sau o batistă care prezintă un chenar, o bordură decorativă cusută manual ori o tivitură specială destinată protejării și înfrumusețării marginilor textilelor.
- ardelenesc — Care aparține Ardealului (Transilvaniei) sau locuitorilor săi, specific acestei regiuni istorice românești; privitor la ardeleni. Din punct de vedere structural, descrie elemente culturale, gastronomice, lingvistice sau arhitecturale care s-au dezvoltat în spațiul intracarpatic, reflectând adesea influențe și interferențe istorice central-europene.
- ardusăteană — Femeie sau fată originară din localitatea Ardusat, județul Maramureș; locuitoare nativă a acestei comune. Ca adjectiv feminin, se referă la elemente de cultură populară, port tradițional sau obiceiuri aparținând acestei zone. Reprezintă corespondentul feminin al etnonimului 'ardusătean' și este utilizat structural pentru a indica originea geografică precisă a unei persoane de sex feminin în documente administrative sau monografii folclorice.
- arduzeleancă — Femeie sau fată originară dintr-o localitate sau microregiune istorică numită Arduzel, situată în județul Maramureș, România; locuitoare nativă a acestei așezări rurale. Ca adjectiv feminin regional, descrie elemente de cultură populară, port tradițional, grai sau obiceiuri gospodărești specifice acestei comunități, fiind o formă lingvistică rară utilizată în studiile monografice sau în documentele arhivistice pentru a specifica originea geografică structurală a unei persoane de sex feminin.
- arieșeancă — Femeie sau fată originară din regiunea numită Valea Arieșului, situată în Munții Apuseni, Transilvania, România, ori locuitoare a așezărilor riverane acestui râu. În context etnografic, termenul caracterizează apartenența unei persoane de sex feminin la comunitățile de moți din bazinul hidrografic al Arieșului, recunoscute istoric pentru tradițiile, folclorul și portul popular specific.
- aromâncă — Femeie sau fată care face parte din populația de etnie aromână (macedoromână), originară din regiunile muntoase ale Peninsulei Balcanice sau membră a comunităților repatriate istoric în România. Termenul se concentrează exclusiv pe identitatea feminină a membrilor acestei comunități, fiind recunoscută în etnografie pentru portul tradițional specific realizat manual și rolul ei central în transmiterea graiului matern către copii.