#pomeni

• aducere aminte — Actul de a-și aminti sau de a evoca în conștiință un fapt, o persoană sau o experiență din trecut; reamintire, memorie activă. În limbajul literar sau poetic, exprima nostalgia sau reconectarea spirituală cu momentele trecute. În contextele religioase și liturgice creștine, termenul are o valoare profund teologică, făcând trimitere la anamneză (pomenirea sau comemorarea solemnă a jertfei divine în cadrul Sfintei Liturghii).
• aducere-aminte — Actul de a-și aminti sau de a evoca în conștiință un fapt, o persoană sau o experiență din trecut; reamintire, memorie activă. În limbajul literar sau poetic, exprimă nostalgia sau reconectarea spirituală cu momentele trecute. În contextele religioase și liturgice creștine, termenul are o valoare profund teologică, făcând trimitere la anamneză (pomenirea sau comemorarea solemnă a jertfei divine în cadrul Sfintei Liturghii). Se folosește adesea scris și cu cratimă în ediții literare clasice.
• aminteală — Acțiunea de a-și aduce aminte sau de a reaminti cuiva ceva; reamintire, amintire fugară, pomenire sau menționare structurală a unui fapt trecut. Termenul este o formă derivată rară, utilizată în trecut în anumite graiuri regionale pentru a desemna un avertisment, o notificare orală sau o aducere aminte.
• amintere — Formă veche, regională sau dialectală pentru substantivul de acțiune 'amintire'; procesul mental sau fapta de a-și aduce aminte, de a reaminti ori de a pomeni o persoană sau un eveniment din trecut. Acest termen structural păstrează sufixarea arhaică utilizată în anumite documente istorice sau manuscrise bisericești vechi.
• aminterea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintere', utilizată ca variantă veche sau regională pentru cuvântul 'amintirea'. Reprezintă procesul cognitiv sau acțiunea structurală de reamintire, pomenire sau păstrare în memorie a unei persoane, a unui legământ ori a unui eveniment istoric trecut.
• aminterle — Formă articulată hotărâtă de plural a substantivului 'amintere', utilizată regional sau în texte vechi ca variantă pentru cuvântul 'amintirile'. Desemnează totalitatea reprezentărilor mentale, a pomenirilor sau a faptelor trecute păstrate structural în memoria colectivă ori individuală.
• aminti — A aduce ceva sau pe cineva în memoria cuiva, a reaminti; a pomeni, a menționa un fapt în treacăt sau în mod explicit. Ca verb reflexiv ('a-și aminti'), exprimă procesul cognitiv structural prin care o persoană își recheamă în minte impresii, cunoștințe sau evenimente din trecut.
• amintit — Care a fost adus în memorie, pomenit, menționat sau evocat anterior în cadrul unei discuții, al unui text ori al unui document. Ca participiu trecut al verbului 'aminti', servește ca bază structurală pentru timpurile compuse; ca adjectiv, are un puternic rol anaforic, făcând legătura cu o entitate prezentată mai sus.
• amintrea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintre', utilizată în trecut ca variantă regională sau contracție fonetică pentru 'amintirea'. Exprimă procesul cognitiv de reamintire, imaginea păstrată în memorie sau pomenirea structurală a unui legământ ori a unui fapt istoric.
• amintrele — Variantă fonetică sau regională pentru cuvîntul 'aminterle', reprezentînd forma articulată hotărâtă de plural a substantivului arhaic 'amintre' sau 'amintere'. Desemnează totalitatea gîndurilor, imaginilor sau mențiunilor păstrate în memorie despre evenimente, oameni sau stări din trecut.
• amintrilea — Variantă fonetică intens contractată sau regională a substantivului de plural articulat hotărât 'amintirile', utilizată istoric în anumite graiuri pentru a desemna ansamblul imaginilor, gândurilor sau amintirilor stocate în memorie despre evenimente, oameni sau stări din trecut.
• amiți — Formă verbală regională sau dialectală întâlnită în anumite comunități din nordul țării, utilizată ca variantă de pronunție sau trunchiere locală pentru verbul 'aminti'; a aduce aminte, a reaminti cuiva o obligație ori a pomeni o întâmplare din trecut.