#pista

• aerodrom — Zonă definită pe pământ sau pe apă (incluzând clădiri, instalații și echipamente) destinată a fi utilizată fie în întregime, fie în parte, pentru sosirea, plecarea și mișcarea la suprafață a aeronavelor. Spre deosebire de un aeroport comercial complet, acesta poate avea o infrastructură simplificată, fiind utilizat adesea pentru aviația sportivă, utilitară, școli de zbor sau activități militare.
• aeroport — Ansamblu complex de terenuri, clădiri și instalații tehnice special amenajate pentru a permite decolarea, aterizarea, manevrarea la sol, adăpostirea și întreținerea aeronavelor, precum și îmbarcarea, debarcarea și deservirea pasagerilor ori procesarea mărfurilor. Structura sa include elemente esențiale precum pistele de decolare-aterizare, căile de rulare, platformele de staționare, turnul de control și terminalele comerciale.
• alergăriște — Loc special amenajat, pistă, teren neted sau culoar delimitat unde se desfășoară alergări, întreceri hipice de trap și galop ori antrenamente sportive; hipodrom arhaic; loc de goană pentru animale. În documentele cadastrale rurale vechi, termenul descria și o pajiște sau un imaș liber unde tinerii obișnuiau să își întreacă caii.
• altiport — Aerodrom de dimensiuni reduse situat în regiuni muntoase înalte, caracterizat printr-o pistă de aterizare scurtă, adesea construită în pantă abruptă pentru a ajuta avioanele să decelereze la aterizare și să accelereze rapid la decolare.
• aterizare — Acțiunea de a ateriza și rezultatul ei; ansamblul manevrelor tehnice și de pilotaj prin care o aeronavă, un elicopter sau un alt aparat de zbor pierde treptat din altitudine, ia contact cu suprafața solului pe o pistă ori pe un teren amenajat și își reduce viteza până la oprirea completă. Reprezintă faza critică de finalizare a unui zbor, fiind termenul standardizat și normat oficial în limba română pentru acest proces.
• autocart — Un vehicul mic de tip miniautobil, lipsit de caroserie clasică, dotat cu suspensii simple sau rigide și un motor de capacitate redusă, destinat curselor de viteză pe piste special amenajate sau activităților de agrement. Termenul reprezintă o adaptare românească neoficială folosită în limbajul popular și tehnic pentru a desemna un kart autopropulsat utilizat în competițiile de bază din sportul automobilistic.
• autodrom — Teren special amenajat, înzestrat cu piste de rulare cu diverse tipuri de îmbrăcăminte rutieră, viraje, pante și obstacole, utilizat pentru testarea autovehiculelor, instruirea practică a viitorilor conducători auto sau desfășurarea unor competiții sportive de automobilism și motociclism.
• autostopistă — Forma de feminin pentru autostopist; femeie sau tânără care călătorește făcând autostopul, apelând la bunăvoința conducătorilor auto pentru a parcurge o anumită distanță rutieră. Din motive de siguranță, utilizarea acestui mod de transport de către femei implică adesea măsuri suplimentare de precauție în mediul stradal.