#nerv

• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• abducens — Termen anatomic și clinic utilizat pentru a desemna al șaselea ochi cranial (nervul abducens sau nervul motor ocular extern), care inervează exclusiv mușchiul drept lateral al ochiului. În semiologia neurologică și psihiatria clinică, paralizia sau afectarea nervului abducens produce strabism convergent și diplopie (vedere dublă), fiind un indicator crucial pentru diagnosticarea hipertensiunii intracraniene, a tumorilor de trunchi cerebral sau a fracturilor de bază de craniu, fenomene adesea însoțite de stări de confuzie mintală acută sau delir organic.
• acantestezie — Formă de parestezie sau tulburare subiectivă a sensibilității tactile și dureroase, caracterizată prin senzația falsă, spontană și neplăcută de înțepătură cu ace sau spini la nivelul pielii, survenită în absența oricărui stimul mecanic extern. Acest simptom neurologic este de regulă asociat cu afectarea fibrelor nervoase periferice, fiind întâlnit în neuropatii, radiculopatii sau leziuni ale căilor senzitive din măduva spinării.
• acrodrom — Despre frunze sau nervuri; care prezintă acrodromie, având două sau mai multe nervuri secundare ori principale care pornesc de la baza limbului și converg în mod sinuos spre vârf (apex), unde se unesc. Acest tipar structural de nervațiune este caracteristic multor specii de plante dicotiledonate și joacă un rol esențial în distribuția eficientă a sevei și în rezistența mecanică a frunzei.
• acroestezie — Creștere anormală și patologică a sensibilității tactile, termice sau dureroase localizată exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini, degete, picioare). În context clinic, această disfuncție neurologică structurală se manifestă prin senzații exagerate sau neplăcute (hiperestezie distală) provocate de stimuli minori, fiind asociată cu iritarea nervilor periferici, neuropatii incipiente sau tulburări circulatorii locale.
• acronevroză — Termen clinic general ce desemnează un grup de afecțiuni sau tulburări neurologice funcționale, de natură vasomotorie și trofică, localizate exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Această manifestare neuromusculară structurală cuprinde sindroame precum boala Raynaud, acrocianoza sau eritromelalgia, fiind caracterizată prin crize de paloare, cianoză, dureri intense, parestezii și modificări locale ale temperaturii cutanate, fără o leziune organică distructivă inițială a vaselor.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• acrotrofonevroză — Afecțiune sau tulburare neurologică funcțională și neurovegetativă complexă, caracterizată prin perturbări trofice, distrofice și vasomotorii severe localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest proces structural modifică nutriția normală a țesuturilor prin disfuncția filetelor nervoase simpatice perivasculare, manifestându-se clinic prin edeme cronice, cianoză persistentă (acrocianoză), subțierea tegumentului, tulburări de keratinizare și sensibilitate alterată la factorii termici.
• actinodrom — Despre nervaţiunea frunzelor; caracterizat printr-o structură în care trei sau mai multe nervuri principale pornesc radiar dintr-un singur punct central situat la baza limbului (de la inserția pețiolului) și diverg spre marginea sau vârful frunzei. Acest model anatomic structural este specific multor familii de plante dicotiledonate (cum ar fi la frunza de arțar sau de viță-de-vie), asigurând o distribuție uniformă a sevei brute pe întreaga suprafață foliară.
• aferent — Care se află în legătură directă cu ceva, care depinde de un element central sau decurge în mod logic din acesta. În terminologia administrativă și economică, descrie costuri, taxe sau activități secundare legate intrinsec de un proiect sau de o tranzacție de bază. În dreptul civil și succesoral, indică o cotă sau un drept care se cuvine ori revine de drept unei persoane. În anatomie și fiziologie, termenul definește structuri (vase sanguine sau fibre nervoase) care conduc un fluid sau transmit impulsuri și excitații senzoriale dinspre periferia corpului către un organ central ori spre sistemul nervos central.
• aferentație — Proces fiziologic fundamental ce constă în transmiterea continuă a influxului nervos și a excitațiilor de la neuronii receptori periferici (organele de simț, țesuturi) către neuronii din centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală. Reprezintă calea prin care creierul primește fluxul de date senzoriale necesar pentru monitorizarea stării organismului și pentru modelarea răspunsurilor comportamentale sau reflexe adecvate mediului înconjurător.
• agasa — A provoca o stare de iritare, enervare ușoară, plictis sau neliniște unei persoane prin acțiuni repetate, zgomote sâcâitoare ori comportamente nepotrivite; a indispune, a plictisi sau a scoate din răbdări. În sens structural, acțiunea verbului descrie declanșarea unui răspuns neurologic și psihic negativ în urma expunerii la stimuli externi redundanți sau neplăcuți.
• agasant — Care provoacă o stare de agasare, iritare, enervare sau plictis; extrem de supărător, sâcâitor ori sâcâitor prin repetiție sau insistență. În sens structural, termenul descrie calitatea unui stimul extern (zgomot, comportament, gest) de a perturba echilibrul emoțional ori atenția unei persoane, forțând un răspuns psihic de respingere.
• agasare — Acțiunea de a agasa și rezultatul ei; stare de iritare, enervare, sâcâială sau indispoziție psihică declanșată de un factor perturbator extern. Din punct de vedere structural, reprezintă un substantiv verbal de acțiune care exprimă procesul prin care o persoană este supusă în mod repetat unor stimuli negativi, conducând la pierderea răbdării ori a calmului.
• agasat — Care simte o stare de iritare, enervare, sâcâială sau plictis din cauza unui factor perturbator extern; indispus sau scos din răbdări de acțiunile ori prezența cuiva sau a ceva. Din punct de vedere structural, reprezintă participiul trecut al verbului 'a agasa', asimilat funcțional ca adjectiv calitativ pentru a descrie starea psiho-emoțională temporară a unui individ supus unor stimuli adverși redundanți.
• Aglaonema costatum — Specie de plantă erbacee perenă din genul Aglaonema, nativă în regiunile tropicale din Malaezia peninsulară, Singapore, Thailanda și Vietnam. Este renumită ca plantă de interior datorită aspectului său distinctiv, având frunze late, ovate, de un verde închis luxuriant, străbătute de o nervură centrală albă, proeminentă, și presărate cu pete albe neregulate ce seamănă cu niște stropi de zăpadă.
• algoparestezie — Simptom neurologic complex caracterizat prin asocierea simultană a unei parestezii (senzație anormală de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri) cu o senzație distinctă și persistentă de durere localizată într-un anumit teritoriu nervos. Această manifestare clinică subiectivă apare ca urmare a lezării, iritării sau comprimării fibrelor nervoase periferice ori a căilor senzoriale centrale, fiind întâlnită frecvent în neuropatii periferice, radiculopatii și sindroame de compresie nervoasă.
• algoreceptor — Terminație nervoasă liberă, specializată și ramificată, responsabilă de recepționarea și transformarea stimulilor nocivi (mecanici, termici extrem de calzi/reci sau chimici lezionali) în impulsuri electrice dureroase transmise către creier; nociceptor. Acești receptori periferici ai durerii sunt distribuiți pe scară largă în piele, mușchi, articulații și viscere, având un rol biologic esențial de avertizare și protecție a organismului împotriva agresiunilor tisulare.
• Alocasia lindenii — Denumirea științifică a unei specii ornamentale de plante perene din familia Araceae, originară din Noua Guinee, cunoscută și sub sinonimul taxonomic Homalomena lindenii. Planta se caracterizează prin frunze mari, cordiforme, de un verde vibrant, străbătute de nervuri de un alb-gălbui strălucitor, cu pețioluri lungi și deschise la culoare, oferind un contrast vizual deosebit de apreciat în colecțiile de plante exotice de interior.