#mustra

• admonesta — A dojeni aspru, a mustra, a certa pe cineva cu severitate; a adresa o avertizare formală sau o observație serioasă unei persoane care a comis o abatere, o greșeală ori a încălcat o regulă de disciplină. În context juridic sau administrativ, reprezintă aplicarea unei sancțiuni morale ușoare, menită să prevină repetarea comportamentului neadecvat.
• admonestare — Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare scrisă sau dojană verbală aspră adresată unei persoane care a comis o abatere disciplinară ori a încălcat o normă de conduită. În contextul dreptului administrativ sau al muncii, reprezintă o sancțiune morală formală cu rol preventiv și corectiv, menită să atragă atenția oficial asupra gravității faptei fără a aplica penalizări financiare.
• admonestat — Care a fost dojenit, mustrat aspru sau certat cu severitate; persoană împotriva căreia s-a dictat o măsură disciplinară de avertizare formală în urma unei greșeli comise. Ca formă gramaticală, reprezintă participiul trecut al verbului 'admonesta', utilizat adesea ca adjectiv de calificare în limba standard pentru a descrie statutul moral sau profesional al unui contravenient.
• admonestație — Formă învechită și livrescă pentru dojană, mustrare, certare sau avertizare formală; actul prin care o autoritate administrativă sau bisericească atrăgea atenția cuiva asupra unei culpe morale ori a unei încălcări de regulament. Folosit pe larg în textele juridice și administrative din secolele trecute, termenul a fost înlocuit treptat în uzul cotidian de 'admonestare' sau 'avertisment'.
• admonia — Formă verbală rară, învechită sau regională utilizată ca variantă istorică timpurie pentru a dojeni, a mustra, a avertiza sau a sfătui pe cineva cu severitate părintească; a adresa o mustrare cu scopul de a corecta o greșeală. Acest verb reprezintă o formă asimilată în vechile straturi lingvistice din rădăcini latine sau neolatine savante, fiind înlocuit complet de verbele 'admonesta' și 'mustra'.
• admoniat — Care a fost dojenit, mustrat sau avertizat cu severitate părintească ori administrativă; persoană care a primit o observație morală serioasă pentru o greșeală comisă. Reprezintă forma de participiu trecut a verbului arhaic 'admonia', fiind utilizat astăzi extrem de rar, doar în contexte literare ce reconstituie stilul administrativ sau juridic al secolelor trecute.
• admoniere — Acțiunea de a admonia și rezultatul ei; dojană timpurie, mustrare verbală sau sfătuire aspră realizată cu scopul de a corecta comportamentul cuiva. Reprezintă substantivul verbal de acțiune derivat din verbul arhaic 'admonia', fiind o formă lexicală rară, utilizată ocazional în trecut înainte ca termenii 'admonestare' și 'mustrare' să se generalizeze în limba română literară.
• admoniție — Mustrare, dojană, certare sau avertisment formal adresat unei persoane care a comis o greșeală ori o abatere; observație serioasă făcută cu scopul de a preveni recidiva. În context academic sau administrativ, reprezintă o formă de atenționare oficială consemnată în documente, servind ca măsură corectivă intermediară înainte de aplicarea unor pedepse mai grave.
• admonițiune — Formă învechită, juridică și livrescă a cuvântului 'admoniție'; mustrare scrisă, dojană verbală ori avertisment formal adresat unei persoane de către o autoritate ierarhică în urma unei culpe administrative sau morale. Termenul se întâlnește în actele oficiale, textul legilor vechi și în literatura de secol XIX, fiind înlocuit în limba modernă de 'admonestare' sau 'avertisment'.
• admonitiv — Care conține o admonestare sau o mustrare; care are caracterul ori rolul unui avertisment serios; dojenitor, moralizator. În plan stilistic, termenul descrie un ton, un gest sau un discurs menit să atragă atenția cuiva asupra unei greșeli sau abateri, având scopul de a corecta conduita fără a recurge la sancțiuni punitive severe.
• agreșire — Acțiunea de a agreși și rezultatul ei; certare, mustrare aspră, ocărâre sau indispunere a unei persoane prin adresarea de cuvinte jignitoare ori amenințătoare. Reprezintă substantivarea actului dialectal prin care se tulbură liniștea emoțională a unui individ în cadrul unei altercații verbale din mediul rural tradițional.