#molecule

• acvasol — Sistem coloidal format dintr-o soluție sau suspensie stabilă în care mediul de dispersie structural este apa, iar faza dispersată este alcătuită din particule solide microscopice sau macromolecule hidrofile; de asemenea, în pedologie, termenul se poate referi generic la un tip de sol puternic influențat de prezența pânzei freatice sau a apei stagnante. Acest compus joacă un rol major în procesele biochimice, facilitând transportul eficient al nutrienților.
• adsorbat — Substanță fluidă (gaz, lichid sau compus dizolvat) ale cărei molecule sunt atrase, reținute și concentrate sub forma unui strat extrem de subțire pe suprafața unui corp solid sau lichid (adsorbant). Adsorbatul reprezintă componenta mobilă din sistem înainte de fixare și pelicula moleculară rezultată pe interfață după finalizarea procesului. Starea sa energetică și dinamica moleculară se modifică radical în urma interacțiunii cu centrii activi ai suprafeței gazdă.
• adsorbit — Care a fost fixat și reținut pe suprafața sau interfața unui corp solid ori lichid (adsorbant) prin intermediul forțelor intermoleculare sau al legăturilor chimice. Termenul descrie starea moleculelor, ionilor sau atomilor proveniți dintr-o fază fluidă care au părăsit masa principală a fluidului pentru a forma un strat subțire, concentrat, la granița dintre două faze.
• alcaliceluloză — Produs intermediar obținut în industria chimică prin tratarea celulozei cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu (sodă causticã). Acest compus joacă un rol structural esențial în procesul de obținere a viscozei, a mătăsii artificiale și a celofanului, facilitând reactivitatea chimică ulterioară a fibrelor prin modificarea aranjamentului molecular macromolecular.
• alelotropism — Fenomen chimic și fizic ce constă în coexistența a două forme izomere sau tautomere ale aceleiași substanțe într-un echilibru dinamic reversibil, astfel încât o formă se transformă continuu în cealaltă, raportul dintre ele fiind dependent de factori externi precum temperatura. Din punct de vedere structural, alelotropismul reprezintă o formă particulară de izomerie dinamică întâlnิตă frecvent în chimia organică avansată.
• alifatic — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o clasă largă de compuși organici (hidrocarburi) caracterizați printr-o structură moleculară cu lanț deschis, liniar sau ramificat, ori saturat, ori nesaturat (cum sunt alcanii, alchenele și alchinele), excluzând structurile ciclice stabile de tip aromatic. Denumirea provine istoric din constatarea că primii compuși din această categorie au fost izolați din grăsimi animale sau vegetale.
• alifato — Termen rar utilizat în nomenclatura chimică nestandardizată sau ca element de compunere lingvistică pentru a indica o legătură structurală directă cu un radical sau cu un compus alifatic. În unele lucrări tehnice de sinteză polimerică, se folosește contextual pentru a desemna un intermediar reacțional cu catenă carbonică deschisă, derivat dintr-un acid gras sau dintr-o grăsime naturală.
• amiloză — Polizaharidă liniară alcătuită din sute până la mii de unități de glucoză unite exclusiv prin legături alfa-unu-patru-glucozidice, care constituie, alături de amilopectină, componenta structurală a amidonului (reprezentând aproximativ douăzeci-treizeci la sută din masa acestuia). Are o structură helicoidală specifică, este solubilă în apă caldă și dă o colorație albastră intensă caracteristică în prezența iodului, jucând un rol cheie în proprietățile de textură ale gelurilor de amidon.
• aminoacid — Compus organic cu funcțiune mixtă, care conține în molecula sa una sau mai multe grupări amino (-NH2) și grupări carboxil (-COOH). Acești compuși structurali sunt unitățile fundamentale din care sunt alcătuite proteinele, fiind clasificați în esențiali (care nu pot fi sintetizați de organism și trebuie aduși prin alimentație) și neesențiali, jucând un rol crucial în metabolismul celular, sinteza enzimatică și transmiterea impulsurilor nervoase.
• aminos — Care conține sau prezintă caracteristicile unei grupări amino ori ale unei structuri glucidice modificate cu azot; referitor la compușii care au un conținut ridicat de radicali aminici. De asemenea, poate funcționa contextual ca o variantă structurală sau lingvistică simplificată pentru aminoxaharuri sau zaharuri aminate întâlnite în compoziția unor polizaharide complexe din pereții celulari.
• aminosi — A introduce o grupare amino sau un derivat de tip aminoză în structura moleculară a unui compus organic; a efectua o aminare sau o glicozilare cu aminozaharuri asupra unui substrat chimic. Procesul structural modifică proprietățile hidrofile și reactivitatea biochimică a macromoleculei țintă, fiind utilizat în sinteza fină de laborator.
• amirez — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic; variantă contextuală sau tehnică alternativă utilizată pentru procesul de aminare. Această transformare modifică rețeaua structurală și proprietățile fizico-chimice ale moleculei țintă, fiind aplicată în laboratoarele de sinteză fină.
• amirosa — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine într-o monozaharidă sau o structură macromoleculară organică; variantă tehnică sau de laborator utilizată pentru procesul de aminare a carbohidraților pentru a forma aminozaharuri. Acest proces structural modifică polaritatea și solubilitatea moleculei țintă, fiind aplicat în sinteza biomaterialelor.
• amiroseală — Acțiunea de a amirosa și rezultatul ei; procesul tehnic sau experimental de aminare ori de introducere a grupărilor amino în structura unui compus organic sau a unui polimer vegetal. Reprezintă o etapă structurală în care se urmărește modificarea reactivității de suprafață a unui biomaterial.
• amirosi — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic, polimer sau carbohidrat; variantă tehnică sau de laborator utilizată în mod echivalent cu procesul de aminare. Această transformare structurală modifică proprietățile hidrofile, sarcina electrică de suprafață și reactivitatea biochimică a moleculei țintă, fiind aplicată în ingineria biomaterialelor.
• amirosire — Acțiunea de a amirosi și rezultatul ei; procesul tehnic, chimic sau experimental de aminare ori de introducere a grupărilor amino într-o rețea moleculară organică sau pe suprafața unui polimer. Reprezintă o etapă structurală în care se urmărește adăugarea de situri active azotate pe un suport solid.
• amirosit — Care a fost supus procesului de aminare sau modificat structural prin introducerea unei grupări amino; compus organic, polimer sau carbohidrat grefat cu funcții azotate reactive, utilizat frecvent în biochimia aplicată pentru modificarea proprietăților de suprafață.
• amirositor — Care servește la introducerea unei grupări amino în structura unui compus organic; agent, reactiv sau catalizator care determină procesul de aminare. Ca substantiv neutru, desemnează un sistem sau un dispozitiv utilizat în fluxurile tehnologice de laborator pentru grefarea funcțiilor azotate.
• amirositură — Rezultatul procesului de amirosi sau aminare; zonă, legătură sau grefare structurală izolată în interiorul unei macromocule sau pe suprafața unui polimer unde a fost introdusă cu succes o grupare amino. Termenul se folosește în jargonul tehnic de laborator pentru a indica modificarea locală obținută în urma unei reacții chimice.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.