#materiale

• abecedare — Forma de plural a substantivului neutru 'abecedar', desemnând mai multe manuale elementare sau seturi alfabetice de învățare. În clinicile de reabilitare a limbajului, logopedie pediatrică și neuropsihologie, utilizarea mai multor tipuri de abecedare (vizuale, tactile sau fonetice) permite adaptarea strategiei terapeutice la tipul specific de deficit cognitiv sau senzorial al pacientului.
• adesiv — Variantă ortografică sau formă tehnică secundară pentru cuvântul 'adeziv'. Ca substantiv, desemnează o substanță capabilă să fixeze ori să lipească structural două suprafețe prin contact direct și atracție moleculară. Ca adjectiv, descrie o proprietate a unui corp sau material de a manifesta aderență, de a se prinde ori de a rămâne strâns unit de un alt strat sau suport.
• aerocel — Material poros, izolator și ultra-ușor, caracterizat printr-o structură celulară în care faza lichidă a unui gel a fost înlocuită complet cu un gaz (de obicei aer), fără ca rețeaua solidă să se prăbușească. Este utilizat la scară largă în izolarea termică industrială, în industria aerospațială și în construcții datorită conductivității sale termice extrem de scăzute.
• aleșuire — Acțiunea de a aleșui și rezultatul ei; procesul manual, meticulos și repetat de sortare, triere sau finisare a unor obiecte ori materiale. Reprezintă substantivul de acțiune postverbală corelat cu verbul regional aleșui.
• aligat — Produs metalic obținut prin topirea și unirea a două sau mai multe elemente chimice, dintre care cel puțin unul este metal; aliaj realizat printr-un proces tehnic controlat de combinare structurală. În sens participial, descrie o substanță sau un material care a fost combinat chimic ori amestecat intim cu un alt element pentru a-și modifica proprietățile fizice originale.
• alocure — Fenomen structural sau proces de tratare termică ori chimică prin care se modifică faza cristalină sau structura internă a unui material într-un mod diferit față de evoluția sa termodinamică standard. În metalurgia avansată sau fizica stării solide, termenul indică o deviație controlată în procesul de solidificare sau cristalizare, generând proprietăți mecanice alternative.
• aluminat — Sare a acidului aluminic formată prin reacția aluminiului sau a oxidului său cu o bază puternică (de exemplu, aluminat de sodiu). Ca adjectiv sau participiu, descrie o substanță sau un material care a fost tratat ori combinat structural cu aluminiu (cum ar fi cimentul aluminat).
• alungire — Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care lungimea unui corp ori a unui organ crește sub acțiunea unor forțe exterioare de tracțiune sau prin dezvoltare naturală. În rezistența materialelor, reprezintă parametrul structural care măsoară deformarea plastică ori elastică a unei epruvete supuse unui efort axial, exprimată adesea în procente față de lungimea inițială.
• amagnetic — Care nu este magnetic, care nu posedă proprietăți magnetice sau care nu interacționează cu un câmp magnetic extern; care nu este atras de magneți și nu poate fi magnetizat. În fizica materialelor, termenul se aplică substanțelor nemagnetice sau materialelor diamagnetice și paramagnetice cu susceptibilitate magnetică neglijabilă, utilizate în construcția de aparate de precizie, ceasuri ori echipamente medicale (cum ar fi scanerele RMN) pentru a preveni interferențele și distorsiunile electromagnetice.
• aminoplast — Denumire generică atribuită materialelor plastice sintetice, de tipul rășinilor termoreactive, obținute prin polycondensarea unei baze azotate (cum sunt ureea, melamina sau tioureea) cu o aldehidă, în special cu formaldehida. Datorită structurii lor reticulate tridimensionale, aceste produse prezintă o duritate ridicată, rezistență termică și proprietăți izolatoare excelente, fiind utilizate masiv în fabricarea obiectelor turnate, a izolatorilor electrici și a laminatelor.
• amuriza — A supune un material, un aliaj sau o piesă metalică unui tratament termochimic sau de protecție special (adesea prin difuzia unui element chimic la suprafață ori prin eloxare structurală) cu scopul de a-i spori rezistența la coroziune, uzură mecanică și oxidare. Este un termen tehnic rar, utilizat în anumite nișe industriale și laboratoare de inginerie a materialelor.
• amurizare — Acțiunea de a amuriza și rezultatul ei; proces tehnologic de tratare termochimică sau electrochimică a suprafeței unui metal ori aliaj în scopul formării unui strat protector extrem de rezistent. Acest fenomen structural blochează degradarea materialului prin coroziune, uzură de frecare sau oxidare la temperaturi înalte, prelungind considerabil durata de exploatare a pieselor în medii industriale agresive.
• anabitume — Termen tehnic de nișă utilizat pentru a desemna bitumurile naturale sau substanțele asfaltoase cu o structură complexă, bogate în hidrocarburi grele, formate prin transformarea lentă a materiei organice în absența oxigenului. Este folosit în studiile geologice privind zăcămintele de combustibili fosili și în industria materialelor de construcții speciale.
• anatas — Formă minerală naturală și polimorfă a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal. Cunoscut și sub denumirea istorică de octaedrit, anatasul se găsește de obicei sub formă de cristale izolate, ascuțite, de culoare indigo închis, brună, galbenă sau neagră, cu un luciu adamantin pronunțat. Acesta se transformă ireversibil în rutil la temperaturi înalte și este studiat intens în știința materialelor datorită proprietăților sale fotocatalitice și semiconductoare.
• anatază — Formă minerală naturală a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal, fiind un polimorf stabil la temperaturi joase alături de rutil și brookit. Se prezintă de obicei sub formă de cristale izolate, adesea octaedrice sau bipiramidale, având nuanțe de la brun-gălbui până la indigo închis și negru, cu un luciu adamantin pronunțat. Acest mineral este intens studiat în ingineria materialelor pentru proprietățile sale avansate de semiconductor, fiind utilizat în celule fotovoltaice și aplicații fotocatalitice.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancoșă — Crestătură, crestătură adâncă, crestătură profilată sau șanț de dimensiuni reduse executat intenționat pe suprafața unei piese mecanice, a unui instrument sau a unui material structural. Rolul său funcțional este de a permite ghidarea, blocarea, asamblarea corectă cu o altă componentă ori de a servi drept punct de rupere controlată în testele de rezistență a materialelor.
• Andrade — Nume de familie de origine galiciano-portugheză, răspândit în spațiul ibero-american și preluat în mediul academic mondial datorită unor personalități istorice și științifice de prestigiu (precum fizicianul Edward Andrade sau scriitorul Mário de Andrade). În contextul terminologiei tehnice și fizice, numele este asociat direct cu ecuația Andrade pentru vâscozitatea lichidelor sau cu studiile structurale privind deformarea plastică a metalelor.
• anduranță — Capacitate a unui organism, a unui sportiv sau a unui sistem mecanic și tehnic de a rezista timp îndelungat la eforturi fizice mari, la solicitări intense, la oboseală sau la uzură, fără a suferi degradări structurale sau scăderi semnificative ale performanței. În context industrial, reprezintă proprietatea materialelor sau a pieselor de a-și menține integritatea funcțională în condiții de stres prelungit.
• anizotrop — Care prezintă proprietăți fizice sau mecanice (cum ar fi conductibilitatea termică, elasticitatea, dilatarea ori refracția luminii) variabile în funcție de direcția de măsurare sau propagare prin acea substanță. Această caracteristică structurală este specifică majorității cristalelor și materialelor compozite, unde aranjamentul asimetric al atomilor determină un comportament fizic dependent de orientarea vectorială.