#material

• aldural — Denumirea comercială sau tehnică a unui aliaj metalic special pe bază de aluminiu, cupru și magneziu, asemănător duraluminiului, utilizat în industria aeronautică și de mașini datorită greutății sale reduse și rezistenței mecanice excepționale. Structural, acest material este supus unor tratamente termice de îmbătrânire artificială pentru a-și optimiza proprietățile elastice și duritatea la suprafață.
• aleșuire — Acțiunea de a aleșui și rezultatul ei; procesul manual, meticulos și repetat de sortare, triere sau finisare a unor obiecte ori materiale. Reprezintă substantivul de acțiune postverbală corelat cu verbul regional aleșui.
• aleșuit — Care a fost supus procesului de aleșuire; obiect, material textil sau produs agricol triat cu multă atenție, sortat cu migală sau finisat la suprafață. În context meșteșugăresc, descrie starea unui element din lemn ori piatră ale cărui neregularități au fost eliminate manual pentru o potrivire structurală perfectă.
• alfabetar — Casetă, mapă sau suport didactic special prevăzut cu compartimente în care sunt așezate seturi de litere mobile detașabile, decupate din carton, lemn sau plastic, utilizat în învățământul preșcolar și primar. Acest instrument pedagogic servește ca material vizual și tactil interactiv pentru a-i ajuta pe copii să deprindă formarea primelor silabe, cuvinte și propoziții în procesul de alfabetizare.
• alicire — Acțiunea de a alici și rezultatul ei; operație tehnologică industrială de sablare, ecruisare sau finisare a metalelor, realizată prin proiectarea unui jet dens de alice metalice asupra unei suprafețe. Acest proces structural modifică proprietățile mecanice ale stratului superficial, inducând tensiuni de compresiune care previn propagarea fisurilor, elimină oxidarea și pregătește materialul pentru procesele ulterioare de acoperire galvanică sau vopsire.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• alifatoid — Care seamănă sau prezintă proprietăți fizico-chimice similare cu cele ale compușilor alifatici, fără a îndeplini pe deplin toate criteriile structurale rigide ale acestei clase. În chimia aplicată sau farmacie, adjectivul descrie substanțe ori extracte uleioase care se comportă biochimic precum grăsimile saturate sau hidrocarburile aciclice liniare, având o vâscozitate și solubilitate analoagă.
• aligat — Produs metalic obținut prin topirea și unirea a două sau mai multe elemente chimice, dintre care cel puțin unul este metal; aliaj realizat printr-un proces tehnic controlat de combinare structurală. În sens participial, descrie o substanță sau un material care a fost combinat chimic ori amestecat intim cu un alt element pentru a-și modifica proprietățile fizice originale.
• almandin — Mineral din grupul silicaților, reprezentând varietatea cea mai răspândită și comună de granat, de o culoare caracteristică roșu-închis, roșu-purpuriu, brun-roșiatic sau negru, ce conține fier și aluminiu. Cristalizează în sistemul cubic, are un luciu sticlos și o duritate ridicată (7-7,5 pe scara Mohs), varietățile sale transparente fiind utilizate din antichitate ca pietre semiprețioase în bijuterie, iar cele opace ca abrazivi industriali.
• alnico — Aliaj feromagnetic dur compus în principal din aluminiu, nichel și cobalt, cărora li se pot adăuga procente variabile de fier, cupru sau titan. Acest material structural se caracterizează printr-o inducție magnetică remanentă ridicată și o stabilitate termică excelentă, fiind utilizat pe scară largă în industrie pentru fabricarea magneților permanenți destinați motoarelor electrice, difuzoarelor de audiofrecvență și senzorilor de precizie.
• alnicol — Aliaj feromagnetic cu proprietăți magnetice superioare, realizat dintr-o compoziție structurală de fier amestecat cu aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co), la care se pot adăuga procente mici de cupru sau titan. Acest material structural este utilizat pe scară largă la fabricarea magneților permanenți de mare putere destinați difuzoarelor audio, motoarelor electrice, senzorilor industriali și microfoanelor.
• alocure — Fenomen structural sau proces de tratare termică ori chimică prin care se modifică faza cristalină sau structura internă a unui material într-un mod diferit față de evoluția sa termodinamică standard. În metalurgia avansată sau fizica stării solide, termenul indică o deviație controlată în procesul de solidificare sau cristalizare, generând proprietăți mecanice alternative.
• alomixie — Fenomen biologic sau mecanism de reproducere caracterizat prin fuziunea sau combinarea materialului genetic provenit de la indivizi cu origini complet diferite, neînrudiți sau aparținând unor linii genetice distincte. Acest proces structural are un rol esențial în hibridare, stimulând creșterea heterozigozității într-o populație și prevenind apariția defectelor genetice asociate cu consangvinizarea.
• aloplastică — Procedură chirurgicală reconstructivă sau estetică ce utilizează materiale inerte artificiale, sintetice sau anorganice (cum ar fi siliconul, titanul, teflonul sau diverse polimeri biocompatibili) pentru a reface, înlocui sau mări o structură anatomică ori un țesut distrus. Ca adjectiv, descrie orice grefă, implant sau material utilizat în chirurgie care nu provine dintr-un organism viu.
• aloplastie — Metodă sau tehnică chirurgicală generală prin care defectele de substanță, pierderile de țesut sau organele compromise sunt corectate, protezate ori înlocuite prin introducerea în organism a unor materiale inerte străine de natură nebiologică. Acest concept structural cuprinde totalitatea operațiilor de implantare de proteze (articulare, valvulare) și grefe inerte sintetice.
• alotropic — Care se referă la alotropie sau este caracterizat prin existența mai multor forme structurale moleculare ori cristaline ale aceluiași element chimic; specific stărilor în care atomii unui corp simplu sunt aranjați în geometrii spațiale diferite, generând proprietăți fizice distincte în ciuda unei compoziții elementale brute identice. Acest tip structural de comportament molecular controlează tranzițiile de fază ale multor materiale industriale.
• alotropie — Proprietate sau fenomen structural prin care un singur element chimic, în stare pură (substanță simplă), poate exista în două sau mai multe forme moleculare ori structuri cristaline diferite, având proprietăți fizice și adesea chimice complet distincte (de exemplu, carbonul existent sub formă de diamant, grafit, grafen sau fulerene). Termenul se aplică strict elementelor, fiind echivalentul polimorfismului din mineralogie.
• alotropism — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în capacitatea unui element chimic pur de a exista sub mai multe forme moleculare sau rețele cristaline diferite (alotropie); ansamblul modificărilor geometrice spațiale pe care le pot adopta atomii aceluiași corp simplu, generând substanțe cu proprietăți fizice și mecanice total diferite, deși compoziția elementară brută rămâne identică.
• aloxit — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui tip de corindon artificial (oxid de aluminiu cristalizat), obținut prin topirea bauxitei în cuptoare electrice speciale. Acest material abraziv se remarcă structural printr-o duritate extrem de ridicată și rezistență termică, fiind utilizat pe scară largă în industrie la fabricarea pietrelor de polizor, a hârtiei abrazive și a discurilor de tăiere pentru metale dure.
• alpax — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui aliaj turnat de aluminiu cu siliciu (silumin), care conține de obicei între 10% și 13% siliciu; material metalic foarte ușor care se remarcă structural printr-o fluiditate excelentă în stare topită, contracție redusă la solidificare și o rezistență deosebită la coroziune. În industrie, este utilizat pe scară largă la fabricarea pieselor complexe turnate pentru motoare auto, aviație și carcase de pompe.