#masculi

• abandonic2 (s.m.) — Persoană care suferă de un complex de abandon și ale cărei relații interpersonale sunt dominate de frica patologică de a fi părăsită sau respinsă. În mediul clinic, un abandonic manifestă adesea mecanisme de apărare disfuncționale, precum autosabotajul relațional, posesivitatea extremă sau cererile constante de reasigurare a afecțiunii.
• abiturient — Termen academic utilizat pentru a desemna un elev aflat în ultimul an de liceu sau un absolvent care se pregătește ori susține examenul de bacalaureat (sau examenul de maturitate), dobândind astfel dreptul de înscriere în învățământul superior.
• abriboi — (Botanică, regional) Specie de plantă erbacee din genul Centaurea (Centaurea suaveolens), originară din Orient, cultivată în grădini pentru florile sale galbene-aurii, intens parfumate, cu miros suav asemănător ambrei; (arhaic, adj.) de culoare roșu închis, mohorât (cu referire la țesături fine de mătase).
• abrudean — Persoană născută sau stabilită în orașul Abrud (județul Alba) ori în împrejurimile acestuia; (ca adjectiv) care aparține orașului Abrud sau locuitorilor săi, privitor la această localitate din Munții Apuseni.
• absolvent — Persoană care a terminat un ciclu de învățământ, o școală sau cursuri de specializare, obținând un titlu ori o diplomă oficială. În etica socială și filozofia educației (paideia), absolventul nu reprezintă doar un individ care a acumulat cunoștințe tehnice, ci un subiect moral complet format, pregătit să își asume responsabilitățile contractului social și să aplice principiile etice în interiorul comunității civile.
• abuzator — Persoană de sex masculin care comite un abuz, profitând de autoritatea, forța, statutul ori poziția sa pentru a exploata, hărțui sau violenta o altă persoană. Ca adjectiv, desemnează un comportament, un sistem ori un mecanism opresiv, coercitiv și despotic, care funcționează prin încălcarea sistematică a drepturilor celorlalți.
• acaparator — Persoană de sex masculin sau factor care monopolizează, pune stăpânire sau își însușește bunuri, funcții sau atenția publică prin metode speculative, abuzive ori de o asertivitate excesivă. Ca adjectiv, descrie un comportament invaziv, un discurs dominator care elimină dialogul sau un fenomen cotidian care tinde să consume tot timpul disponibil al unui individ.
• acarpelat — Care este complet lipsit de carpele (frunze modificate cu rol reproductiv feminin care alcătuiesc gineceul sau pistilul florii). Termenul descrie în mod specific florile unisexuate masculine (staminate) sau florile sterile, în a căror structură anatomică aparatul reproducător feminin este total absent ori avortat din stadiile timpurii de mugur floral.
• acromatop — Persoană afectată de acromatopsie, care suferă de o anomalie totală a vederii caracterizată prin incapacitatea congenitală sau dobândită de a distinge culorile, percepând mediul înconjurător exclusiv în nuanțe de alb, negru și gri. Ca adjectiv, termenul descrie un individ, un ochi sau un sistem vizual care prezintă această formă severă și rară de cecitate cromatică totală.
• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• Acron — Nume propriu de origine grecească purtat de personalități istorice sau mitologice, cel mai cunoscut fiind Acron din Agrigent (medic filozof din secolul V î.Hr., contemporan cu Empedocle, recunoscut pentru contribuțiile sale empirice în combaterea ciumei din Atena). În geografie, termenul poate descrie un element topografic înalt sau o cetate antică, păstrând semnificația structurală grecească de proeminență ori extremitate.
• Acronte — Nume propriu de origine antică purtat de personaje din mitologia clasică sau din marile epopei ale literaturii universale. Cel mai cunoscut este Acronte (sau Acheron/Acheron), personaj menționat în Eneida lui Virgiliu, reprezentând un războinic troian de o forță fizică deosebită, ucis în luptă de către Mezentis, numele său fiind strâns legat din punct de vedere etimologic de conotațiile întunecate ale râului infernal din mitologia greacă.
• acrospor — Tip de spor asexuat, conidie sau corp reproductiv microscopic care se dezvoltă și se separă exclusiv la extremitatea superioară ori în zona apicală a unui filament hifal specializat (conidiofor). Această structură celulară specifică ciupercilor inferioare se formează prin constricție sau înmugurire terminală, asigurând o dispersie aeriană extrem de eficientă a materialului genetic în mediul înconjurător pentru propagarea speciei.
• acroter — Element decorativ sau mic soclu structural plasat la baza ori în vârful unui fronton (pediment) al unui templu clasic sau al unei clădiri festive, servind ca suport direct pentru statui, urne votive, palmete sau alte ornamente sculptate din piatră ori bronz.
• acroton — Care se referă la acrotonie; plantă, tulpină sau arbust caracterizat prin faptul că mugurii situați spre vârf (apicali) se dezvoltă mult mai puternic și mai rapid decât cei de la bază, dominând structural creșterea ramurilor. Ca substantiv, termenul descrie un tip de comportament vegetativ în care ramificarea principală se realizează exclusiv în zona superiorară a axului central, fiind o caracteristică esențială a multor specii de arbori foioși.
• acrozom — Formație celulară veziculară, asemănătoare unui lizozom specializat, situată ca o calotă sau un înveliș protector în porțiunea anterioară a nucleului capului spermatozoidului. Această organită structurală, derivată din aparatul Golgi în timpul spermiogenezei, conține o cantitate mare de enzime hidrolitice puternice (cum ar fi hialuronidaza și acrozina) destinate dizolvării zonelor protectoare externe ale ovulului (zona pellucida) pentru a permite penetrarea și fecundația biologică.
• acs — Termen cu dublă valență structurală; în limbajul arhaic sau regional reprezintă o variantă fonetică pentru 'ax' (piesă centrală de rotație), iar în context tehnologic modern este utilizat ca acronim internațional pentru sisteme de control ale atitudinii sau stabilizării (Attitude Control System). Definiția sa lexicografică românească se concentrează pe elementul mecanic longitudinal care susține ori transmite mișcarea circulară a unor componente dintr-un mecanism.
• acsiz — Formă arhaică și regională pentru termenul 'acciză'; taxă indirectă de consum, aplicată în trecut asupra anumitor produse de larg consum sau de lux, precum băuturile alcoolice, tutunul sau uleiurile minerale. În structura administrativă istorică a Principatelor Române, colectarea acestor dări reprezenta o sursă esențială de venit pentru vistieria statului, termenul fiind preluat pe filieră otomană ori austro-ungară și adaptat în graiul popular.