#magar

• Apuleius — Scriitor, retor și filozof platonician din epoca romană (sec. II d.Hr.), originar din Madaura (nordul Africii), faimos pentru opera sa 'Metamorfoze' sau 'Măgarul de aur' (Asinus aureus). Această scriere reprezintă singurul roman de limbă latină păstrat în întregime până astăzi, fiind o capodoperă a literaturii universale ce îmbină satira picarescă, realismul mistic și elementele magice.
• asin — Animal domestic de talie mică din familia ecvideelor (Equus asinus), cu urechi lungi, păr de culoare cenușie și mers caracteristic, utilizat în mod structural ca animal de povară, tracțiune sau călărie; măgar. În texte literare, religioase sau istorice, termenul este preferat adesea variantei populare 'măgar' datorită rezonanței sale culte și clasice.
• asină — Femela asinului (măgărița); mamifer domestic din familia ecvidelor, cu urechi lungi, păr de culoare cenușie și talie mai mică decât a calului. Acest element zoologic structural este recunoscut din antichitate pentru rezistența sa fizică deosebită, adaptabilitatea la medii aride și calitățile terapeutice ale laptelui său, utilizat în preparate cosmetice sau medicale delicate.
• asinaș — Formă diminutivală, populară sau regională pentru cuvântul 'măgăruș' sau 'măgărel' (derivat de la 'asin', termenul livresc/arhaic pentru măgar); desemnează un asin mic, un pui de măgar sau este utilizat ca termen afectuos în limbajul popular. Reflectă structura lexicală tradițională de formare a diminutivelor prin intermediul sufixului specific limbii române.
• asine — Formă secundară, arhaică sau livrescă de plural pentru substantivul feminin 'asină' (femela asinului, adică măgăriță). Utilizată în vechile texte bisericești, traduceri istorice sau descrieri zoologice premoderne pentru a desemna un grup de măgărițe, reflectând structuri morfologice de influență latină sau slavă veche în evoluția lexicului românesc.
• asinel — Formă diminutivală, afectivă sau populară folosită pentru a desemna un măgăruș tânăr ori un asin de dimensiuni mici. În basmele populare și în literatura cultă regională, acest termen structural înfățișează animalul într-o lumină pozitivă, delicată, subliniind blândețea, răbdarea, atașamentul său față de gospodari ori utilitatea sa în micile munci de pe lângă casă.
• asinian — Referitor la asini (măgari) sau care prezintă trăsăturile specifice acestora; măgăresc. În sens istoric și literar, termenul se poate raporta structural și la scrierile, stilul sau personalitatea istoricului roman Asinius Pollio ori la legi și epoci numite după ginta romană Asinia.
• asinitate — Trăsătură morală sau comportamentală caracterizată prin prostie proverbială, încăpățânare extremă, mărginire intelectuală sau ignoranță crasă; comportament specific unui măgar (asin). Este un termen neologic utilizat livresc sau satiric în eseuri și critică literară pentru a ironiza lipsa de inteligență ori refuzul structural al unei persoane de a înțelege argumente logice.
• asinus — Denumirea științifică în limba latină pentru măgar sau asin (Equus asinus), mamifer domestic din familia ecvidelor; utilizat pe scară largă în taxonomia zoologică de mare precizie. În sens cultural și literar, termenul apare în expresii latine celebre sau în tratate vechi medievale pentru a portretiza trăsăturile animalului sau pentru a face referire la ignoranță ori încăpățânare structurală.
• asmațuchiu-măgarului — Denumire populară atribuită unei plante erbacee sălbatice din familia umbeliferelor (Anthriscus sylvestris), înrudită cu asmațuchiul de grădină, dar cu talie mai mare și frunze mai aspre; crește spontan la liziera pădurilor, pe marginea drumurilor sau în pajiști umede și, deși seamănă cu plantele aromatice, are o valoare culinară redusă, fiind considerată uneori buruiană invazivă.
• asmățuiu-măgăresc — Denumire populară atribuită unei plante erbacee sălbatice din familia umbeliferelor, asemănătoare ca aspect cu asmățuiul cultivat, dar având dimensiuni mai mari, tulpini rigide și o aromă aspră, neplăcută; crește spontan pe marginea drumurilor, prin șanțuri, dărâmături sau terenuri necultivate, fiind adesea considerată buruiană în agricultură și asociată în fitoterapia empirică cu anumite remedii de uz extern.