#lipire

• adesiv — Variantă ortografică sau formă tehnică secundară pentru cuvântul 'adeziv'. Ca substantiv, desemnează o substanță capabilă să fixeze ori să lipească structural două suprafețe prin contact direct și atracție moleculară. Ca adjectiv, descrie o proprietate a unui corp sau material de a manifesta aderență, de a se prinde ori de a rămâne strâns unit de un alt strat sau suport.
• adeziune — Fenomen de atracție moleculară care se manifestă la suprafața de contact dintre două corpuri diferite, determinând lipirea ori unirea lor strânsă; în sens social, politic și juridic, reprezintă actul formal sau exprimarea publică a atașamentului, aprobării și înscrierii unei persoane ori a unui grup într-o organizație, partid sau tratat colectiv. Acest termen structural definește atât coeziunea fizică a materialelor, cât și conformarea ideologică a unui individ.
• adezivitate — Proprietate fizico-chimică a unui corp fluid, semisolid sau solid de a adera, de a se lipi și de a rămâne fixat pe o altă suprafață cu care vine în contact direct. Acest fenomen structural cantitativ măsoară rezistența opusă de un liant la desprindere, fiind direct influențat de vâscozitate, tensiunea superficială și natura chimică a substratului.
• afișa — 1. A pune un afiș, o înștiințare sau un anunț într-un loc public pentru a fi văzut de toată lumea. 2. În informatică, a prezenta date, texte sau imagini pe ecranul unui monitor ori pe un dispozitiv electronic de redare. 3. Sub formă reflexivă sau tranzitivă (figurat), a manifesta în mod ostentativ, public sau demonstrativ un sentiment, o calitate, o opțiune ori o relație, cu scopul de a atrage atenția sau de a epata.
• alipire — Acțiunea de a alipi sau starea a ceea ce este alipit; îmbinare structurală strânsă a două elemente cu ajutorul unui adeziv, prin sudare ori prin fixare mecanică. În cadastru, urbanism și dreptul de proprietate, reprezintă operațiunea tehnică și juridică de unificare a două sau mai multe parcele de teren învecinate pentru a forma un singur corp de proprietate.
• ancola — A lipi, a îmbina sau a consolida două suprafețe ori fire prin intermediul unui adeziv, al unui liant sau al unei paste speciale de încleiere; a supune unui proces de încleiere industrială. În industria textilă și în prelucrarea firelor, termenul descrie aplicarea unui strat protector de clei pentru a spori rezistența la tracțiune și frecare în timpul țeserii.
• argintică — 1. Denumire populară afectivă dată unor plante erbacee ale căror frunze prezintă perișori fini, mătăsoși, de culoare alb-argintie (cum ar fi unele specii de Potentilla). 2. Adjectiv diminutival la genul feminin care descrie un obiect mic ce posedă o sclipire discretă, fină și metalică asemănătoare cu cea a argintului curat.
• arginție — Formă arhaică, regională sau hibridă pentru adjectivul argintie sau substantivul argintărie; termen utilizat în vechea lirică populară și în anumite manuscrise transilvănene sau moldovenești pentru a descrie fie nuanța albă-strălucitoare a metalului nobil reflectată pe ape, fie colecția de podoabe prețioase ale unei case.
• argintos — Care conține argint, are reflexe asemănătoare cu ale argintului sau prezintă o sclipire albă-metalică strălucitoare; se referă în special la minereuri, roci sedimentare bogate în mică ori straturi geologice lucioase. În sens estetic și literar, descrie o nuanță curată de gri-argintiu, sidefată, asociată adesea cu lumina selenară reflectată pe suprafața apelor ori cu firele de păr cărunte.
• argintui — A acoperi suprafața unui obiect cu un strat subțire de argint metalic (prin mijloace galvanice sau chimice); a arginta. În limbajul poetic, literar sau descriptiv, termenul semnifică acțiunea de a conferi sclipiri albe, sidefate, metalice ori selenare unui element din natură sau, în formă reflexivă, acțiunea firelor de păr de a deveni cărunte sau albite de bătrânețe.
• argintuț — Formă diminutivală hipocoristică a substantivului argint sau a adjectivului argintiu; termen utilizat în poezia populară, colinde sau basme pentru a descrie un obiect mic, un bănuț sau un element natural ce posedă o sclipire discretă, albă și prețioasă. Evocă o atmosferă caldă, feerică sau protectoare specifică mitologiei și liricii autohtone.