#legi

• Abebe Bikila — Eponim medical și fiziologic derivat de la numele legendarului maratonist etiopian, utilizat în medicina sportivă, neuroreabilitare și fiziopatologia efortului (efectul sau fenomenul Abebe Bikila). Termenul descrie capacitatea extremă de adaptare neuro-musculară, economia cardiovasculară absolută și optimizarea proprioceptivă prin alergare desculță. De asemenea, în neurologia traumatismelor coloanei vertebrale, numele său ilustrează puterea voinței și reziliența psihică în procesul de recuperare funcțională post-traumă, după ce un accident de mașină i-a provocat paraplegie.
• abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrogat — (Juridic) Despre o lege, un decret sau un act normativ care a fost lipsit în mod oficial de vigoare sau validitate printr-o dispoziție legală ulterioară.
• admisibil — Care poate fi admis, acceptat, îngăduit sau luat în considerare; care este plauzibil, tolerabil, permis de lege, de logică ori de normele sociale și morale. În domeniul juridic, termenul caracterizează o cerere, o probă sau o acțiune care îndeplinește toate condițiile de formă și fond prevăzute de codurile de procedură pentru a fi analizată pe fond.
• adoptator — Persoană fizică ce adoptă sau dorește să adopte un copil, dobândind pe cale judecătorească drepturile și obligațiile unui părinte firesc. În sociologia organizațională și marketing, termenul se referă la un agent economic sau la un utilizator care acceptă, preia și implementează o tehnologie, o metodă de lucru ori un curent conceptual nou într-o piață.
• adormitat — Despre o persoană sau o ființă care se află într-o stare de somnolență accentuată, moleșeală sau amorțeală pasivă; blegit de somn. Acest participiu adjectival rar, păstrat izolat în texte vechi sau graiuri, accentuează ipostaza de inactivitate temporară a unui individ ale cărui simțuri sunt parțial blocate de oboseală.
• adulterin — Care provine dintr-un adulter sau se referă la un adulter; născut dintr-o relație de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre părinți era căsătorit cu o altă persoană. În vechile coduri civile, termenul definea un statut juridic restrictiv pentru copii (copil adulterin), fiindu-le limitate drepturile succesorale. În legislația modernă și în dreptul familiei actual, discriminările juridice au fost complet eliminate, însă cuvântul păstrează conotații etice, religioase sau sociologice.
• adulterină — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'adulterin'; care provine dintr-un adulter sau se referă la un act de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre parteneri este legat printr-o căsătorie valabilă cu o altă persoană. În istoria dreptului civil, termenul califica o relație, o filiație sau o descendență (legătură adulterină) supusă unor restricții juridice și succesorale severe, inechități care au fost complet eliminate din legislația modernă contemporană.
• aeternum vale — Expresie metaforică provenită din limba latină, însemnând literal 'rămas-bun pe vecie' sau 'adio pentru eternitate'. În sens cultural și literar, acest concept structural este utilizat pentru a exprima un salut final, definitiv și tragic, rostit de obicei în fața morții, la mormântul unei persoane dragi sau în momentele de despărțire ireversibilă, fiind o formulă clasică întâlnită des în elegiile antice și inscripțiile funerare.
• afeliu — Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita eliptică a unei planete, a unei comete sau a oricărui alt corp cosmic care gravitează în jurul acestuia. În conformitate cu legile lui Kepler, corpurile cerești își reduc viteza liniară de deplasare orbitală la valoarea minimă în acest punct, aflat în opoziție directă cu periheliul. Distanța maximă calculată determină gradul de excentricitate al traiectoriei planetare.
• aflictiv — Care implică o pedeapsă corporală sau o privare severă de libertate; privitor la o sancțiune penală care atentează direct la integritatea fizică ori la libertatea de mișcare a condamnatului. În istoria dreptului penal, termenul descrie acele măsuri represive care provocau suferință fizică directă sau izolare totală, spre deosebire de pedepsele pur pecuniare sau infamante.
• agnatic — Care aparține agnaților sau agnației, privitor la agnați; sistem de rudenie bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun. În dreptul succesoral, termenul descrie regulile stricte de transmitere a bunurilor, titlurilor nobiliare ori tronului, excluzând complet sau parțial descendenții pe linie maternă.
• agravant — Care agravează, înrăutățește sau sporește gravitatea unei fapte penale, a unei situații juridice ori a stării de sănătate a unui pacient. În dreptul penal, termenul descrie circumstanțele speciale care însoțesc săvârșirea unei infracțiuni (cum ar fi premeditarea sau cruzimea) și care determină, conform legii, aplicarea unei pedepse mult mai aspre.
• Aiud — Municipiu din județul Alba, regiunea Transilvania, situat pe cursul mijlociu al râului Mureș. Localitatea deține o importanță istorică și culturală deosebită, fiind atestată documentar încă din antichitate ca așezare romană (Brucla) și ulterior, în secolul al XIII-lea, sub numele actual. Orașul este recunoscut internațional pentru cetatea sa medievală fortificată (secolele XIV-XVI), colegiul academic istoric fondat de Gabriel Bethlen și pentru memoria sumbră a închisorii din perioada comunistă, unde au fost deținuți numeroși deținuți politici, funcționând astăzi ca un punct de referință istoric.
• alejanță — Termen livresc rarisim ce desemnează o obligație solemnă de loialitate, credință, devotament ori fidelitate politică manifestată de un cetățean sau de un supus față de suveranul său ori față de stat. Din punct de vedere structural, cuvântul a funcționat ca o adaptare timpurie neologică din limba engleză (allegiance) întâlnită în traduceri izolate ale unor texte constituționale, fiind ulterior înlocuit complet de termeni echivalenți.
• alineat — Subdiviziune distinctă a unui text, capitol sau articol de lege, semnalată grafic prin retragerea primului rând spre dreapta și începerea unui rând nou; textul cuprins între două astfel de delimitări structurale. În context juridic, reprezintă o unitate structurală a unui articol normativ care conține o teză juridică distinctă, facilitând citarea corectă a legilor.
• aliniat — Subdiviziune distinctă a unui text, capitol sau articol de lege, semnalată grafic prin retragerea primului rând spre dreapta și începerea unui rând nou; textul cuprins între două astfel de delimitări structurale. În context juridic, reprezintă o unitate structurală a unui articol normativ care conține o teză juridică distinctă, facilitând citarea corectă a legilor.
• alipuire — Acțiunea de a alipi și rezultatul ei; operațiunea juridică și tehnică prin care două sau mai multe imobile învecinate, înscrise în cărți funciare distincte, sunt unite într-un singur corp de proprietate din punct de vedere cadastral. În sens urbanistic, procesul permite comasarea parcelelor de teren în scopul realizării unui proiect de construcție unitar, respectând reglementările legale privind planul urbanistic zonal sau general.
• althing — Parlamentul național al Islandei, recunoscut oficial drept una dintre cele mai vechi instituții parlamentare din lume care funcționează și în prezent; a fost înființat inițial în anul 930 ca o adunare generală a conducătorilor de clanuri pe câmpia de la Þingvellir.