#legalizare

• ademinit — Formă arhaică și regională pentru actul de adeverire, recunoaștere oficială sau legalizare a unui document, a unui drept ori a unei proprietăți, utilizată în trecut în cancelariile juridice și administrative. Acest termen structural desemna validarea oficială a unei mărturii sau a unui act de donație în fața autorităților ecleziastice sau boierești din Principatele Române.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autenticiza — Variantă lexicografică mai puțin frecventă sau arhaică pentru verbul 'a autentica' sau 'a autentifica'; acțiunea de a conferi formă autentică unui înscris, de a legaliza ori de a certifica valabilitatea juridică și originalitatea unui document în fața unei autorități publice competente.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autentifica — A demonstra, a certifica sau a recunoaște în mod oficial originalitatea, valabilitatea ori identitatea unui lucru, a unui document sau a unei persoane; a efectua operațiunile legale necesare în fața unui notar pentru a învesti un înscris cu autoritate publică. În informatică, reprezintă acțiunea unui sistem de a verifica acreditările unui utilizator (parolă, date biometrice) sau acțiunea utilizatorului de a se conecta într-un cont securizat.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• autentificație — Variantă lexicografică învechită, rară sau regională pentru termenul 'autentificare'; acțiunea de atestare oficială a originalității unui înscris ori document istoric privat, realizată conform unor formule administrative sau notariale de tip vechi.