#instinct

• adulmacare — Acțiunea de a adulmaca și rezultatul ei; variantă regională sau arhaică pentru substantivul standard 'adulmecare', desemnând procesul biologic prin care un animal percepe mirosul sau urmărește amprenta olfactivă a unui obiect ori a unei alte viețuitoare. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui sau de a anticipa o situație ascunsă prin intermediul flerului sau al instinctului.
• agresivitate — Trăsătură de caracter, stare psihică sau tendință distructivă nativă ori dobândită, manifestată prin înclinația de a ataca, de a folosi violența sau de a impune dominația asupra celor din jur. În etologie, reprezintă un mecanism biologic instinctiv de supraviețuire folosit de animale pentru apărarea teritoriului, obținerea hranei sau stabilirea ierarhiei în grup.
• animalic — Care aparține regnului animal, care este specific animalelor sau care provine de la acestea; în sens psihologic și antropologic, descrie comportamentele, instinctele primare ori pornirile biologice brute ale omului, care nu sunt cenzurate de rațiune, morală sau cultură. În industria parfumeriei, termenul califică notele olfactive structurale, calde și persistente obținute tradițional din secreții naturale precum moscul, ambra cenușie sau castorul.
• animalitate — Condiția sau starea de a fi animal; totalitatea trăsăturilor anatomo-fiziologice, instinctuale și comportamentale specifice regnului animal. În sens filozofic și etic, termenul desemnează natura pur biologică și impulsivă a ființei umane, privită ca o componentă primară ce subexistă dincolo de rațiune, cultură sau convențiile sociale civilizate, manifestându-se adesea prin reacții dominate de instinctul de supraviețuire.
• animalizat — Care a fost supus procesului de animalizare; ființă umană, colectivitate sau personaj care și-a pierdut trăsăturile superioare, conștiința ori rațiunea, manifestându-se ghidat exclusiv de instincte brute, agresivitate sau nevoi fiziologice elementare. În sens figurat, termenul descrie un stil de viață brut, lipsit de orice formă de elevație spirituală, cultură sau organizare socială civilizată.
• atavic — Care aparține atavismului, privitor la atavism; caracterizat prin reapariția neașteptată a unor trăsături fizice, anatomice, psihice sau comportamentale care au aparținut strămoșilor îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. În sens larg, termenul descrie o reacție instinctivă, o frică ancestrală sau un obicei primitiv care reapare la omul modern în anumite condiții de criză.
• atavism — Fenomen biologic care constă în reapariția la un organism a unor caractere morfologice sau funcționale particulare, care nu s-au mai manifestat de mai multe generații, dar care au existat la strămoșii săi îndepărtați. În sens figurat sau psihologic, termenul desemnează supraviețuirea sau resurecția unor deprinderi, mentalități, instincte sau manifestări primitive în comportamentul omului civilizat sau în structura unei societăți moderne.
• atavistic — Care ține de atavism, determinat de atavism sau specific acestuia; care manifestă trăsături moștenite direct de la strămoșii îndepărtați. Deși în limba română contemporană forma predominantă și recomandată de normele academice este 'atavic', varianta 'atavistic' este utilizată ocazional ca un împrumut direct din terminologia anglo-saxonă sau ca neologism stilistic în lucrările de specialitate pentru a sublinia caracterul primitiv ori ancestral al unui fenomen.
• autosalvare — Acțiunea de a se autosalva și rezultatul ei. În informatică, desemnează funcția unui program de a înregistra automat datele de lucru pentru a preveni pierderile cauzate de erori. În sens psihologic sau existențial, reprezintă acțiunea unei persoane de a se izbăvi, elibera ori proteja singură dintr-o situație critică, periculoasă sau dintr-un impas emoțional, bazându-se exclusiv pe resursele, instinctele și forțele proprii.