#instigare

• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• asămuire — Acțiunea de a asămui și rezultatul ei; ațâțare, instigare sau asmuțire a câinilor ori a altor animale unele împotriva altora sau împotriva unei persoane. În sens figurat, arhaic sau literar, termenul descrie procesul structural de comparare forțată, confruntare directă ori instigare la ură și vrajbă între două grupuri sau tabere rivale.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• asmuțătură — Acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei; strigăt, îndemn, gest ori semnal acustic prin care se provoacă un animal să atace; în sens figurat, reprezintă o instigare directă, o uneltire ori o provocare verbală menită să pornească o ceartă, un scandal sau un conflict deschis între oameni.
• asmute — A îndemna, a stârni sau a incita un animal (în special un câine) să atace, să urmărească sau să prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a instiga, a provoca sau a ațâța o persoană ori un grup de oameni împotriva altcuiva, determinând un conflict, o dispută sau o reacție agresivă.
• asmuțere — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare, provocare sau îndemn direcționat (în special asupra unui câine sau unui animal de pază) pentru a ataca, a urmări sau a prinde pe cineva. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a întărâta, a incita sau a porni o persoană sau un grup împotriva altuia, generând un conflict, o dispută sau o stare de tensiune socială.
• asmuți — A îndemna un câine sau un alt animal de pază (prin strigăte, gesturi ori comenzi specifice) să atace, să urmărească sau la prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a incita, a instiga, a întărâta sau a porni cu înverșunare o persoană ori o colectivitate împotriva alteia, provocând ură, resentimente, conflicte sau dispute aprinse.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• asmuțitură — Formă variantă pentru asmuțătură; acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei. Reprezintă un strigăt, un semnal sau un îndemn verbal prin care un animal este pornit la atac sau, în sens figurat, o instigare, o provocare rapidă menită să aprindă o dispută ori o neînțelegere.
• atătând — Formă de gerunziu învechită, regională sau populară a verbului tranzitiv 'a ațâța' (scris și sub variantele atâța / atăța). Exprimă o acțiune continuă desfășurată în trecut sau prezent prin care se întreține focul, se stimulează arderile ori, în sens figurat, se incită, se provoacă, se stimulează sau se instigă o persoană ori un grup la revoltă, ură, pasiune ori conflict.
• ațița — A înteți focul prin mișcarea jarului sau adăugarea de combustibil; a face să ardă mai tare. În sens figurat, înseamnă a provoca, a stimula sau a intensifica o stare de spirit, o pasiune, o ceartă sau o revoltă; a instiga o persoană împotriva alteia sau a se lăsa cuprins de un sentiment violent de ură, mânie ori dorință.
• ațițare — Acțiunea de a ațița și rezultatul ei; întețirea flăcărilor sau a jarului prin intervenție mecanică. În sens penal și sociologic, reprezintă actul de instigare, provocare deliberată sau ațâțare a spiritelor, având scopul de a declanșa un conflict deschis, o revoltă publică sau de a amplifica sentimentele de ostilitate colectivă.
• ațițătură — Rezultatul acțiunii de a ațița; vorbă, faptă sau intrigă menită să instige, să provoace o ceartă sau să întețească o neînțelegere existentă. În sens material direct, termenul poate face referire la un mănunchi mic de surcele, paie sau alte materiale ușor inflamabile folosite pentru a porni ori a reaprinde un foc în vatră.
• azmuțătură — Rezultatul acțiunii de a azmuța; un îndemn violent, o instigare sau un atac declanșat prin asmuțirea câinilor; la figurat, o intrigă sau o provocare răutăcioasă făcută cu scopul de a porni pe cineva împotriva altcuiva.
• azmuțitură — Variantă fonetică regională pentru asmuțitură; rezultatul acțiunii de a azmuța sau asmuți, reprezentând un îndemn agresiv, o întărâtare a câinilor ori o intrigă răutăcioasă menită să pornească o persoană împotriva alteia.