#inclina

• anaclinal — Care curge sau este orientat în direcție opusă înclinării stratelor geologice structurale; se spune despre o vale sau un curs de apă care traversează un relief străpungând stratele stâncoase invers față de panta lor naturală de depunere. Reprezintă un concept fundamental în analiza rețelelor hidrografice, indicând adesea cursuri de apă foarte vechi, anterioare mișcărilor tectonice care au înclinat stratele respective.
• antipiza — Element structural, contraforță sau tehnică de consolidare arhitecturală utilizată pentru a contracara înclinarea, tasarea inegală ori devierea de la axa verticală a unei structuri sau a unui turn; metodă tehnică aplicată pentru a crea o presiune inversă celei exercitate de greutatea asimetrică a clădirii. În sens istoric și restaurativ, termenul descrie soluțiile inginerești menite să stabilizeze monumentele afectate de instabilitatea solului, oferind un punct de sprijin opus direcției de prăbușire.
• apetență — Înclinație deosebită, dorință intensă, atracție nativă sau poftă puternică pentru ceva (de exemplu, apetență pentru cultură, apetență pentru risc). În fiziologie, reprezintă impulsul organic sau dorința de a satisface o nevoie biologică, în special pofta de mâncare sau impulsul de reproducere.
• apleca — A înclina, a coborî sau a îndoi o parte a corpului ori un obiect dintr-o poziție verticală într-o direcție oblică sau descendentă; ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a-și curba statura ca semn de respect, salut ori reverență. În sens figurat, exprimă acțiunea mentală de a se dedica, a studia cu atenție deosebită, a analiza în profunzime un fenomen sau a manifesta bunăvoință, condescendență ori supunere structurală față de o autoritate.
• aplecare — Acțiunea de a apleca și rezultatul ei direct; mișcare fizică de înclinare, îndoire sau coborâre a unui corp. În sens figurat și psihologic, reprezintă o predispoziție naturală, o tendință structurală, un talent înnăscut, o atracție spirituală ori o vocație deosebită a unui individ spre un anumit domeniu de activitate, studiu, artă sau comportament social.
• aplecat — Care se află în poziție înclinată, gârbovită sau îndoită în raport cu o axă verticală ideală; în sens postural, descrie o persoană a cărei statură este lăsată în jos din cauza vârstei, a oboselii ori ca semn de respect. În sens figurat, se referă la un individ care prezintă o înclinație deosebită, un interes structural, un talent înnăscut sau o predispoziție intelectuală stabilă către un anumit domeniu al cunoașterii sau al artei.
• aplecătoare — Structură constructivă, element de acoperiș sau paravan amenajat în pantă oblică, folosit pentru a devia cursul apelor pluviale ori pentru a proteja o intrare împotriva intemperiilor; ca adjectiv feminin, descrie o unealtă, o piesă mecanică sau o persoană care efectuează operațiunea de înclinare ori basculare a unui recipient într-un flux industrial.
• aplecătură — Poziție fizică, stare sau formă a unui corp ori obiect care prezintă o înclinare, o curbură oblică sau o îndoire spre pământ în raport cu o axă verticală ideală. În sens popular sau figurat, poate descrie o deformație posturală permanentă ori o pantă mică a unui teren degradat structural.
• aplecușat — Care prezintă o înclinare ușoară, o pantă lină sau o structură aplecată în mod discret; teren, drum ori acoperiș caracterizat printr-un relief ce favorizează scurgerea naturală a apelor fără a prezenta o pantă abruptă sau periculoasă.
• apupa — A orienta sau a așeza o navă cu pupa (partea din spate) spre un anumit punct de reper, spre un cheu sau în direcția vântului și a valurilor; la reflexiv, se referă la acțiunea unei ambarcațiuni de a se înclina longitudinal spre înapoi din cauza repartizării greșite a încărcăturii ori a forțelor hidrodinamice în timpul marșului.