#imens

• acana — Unitate de măsură antică pentru lungime utilizată în Grecia și Persia, reprezentând o prăjină de măsurat lungă de zece picioare (aproximativ trei metri). În sens istoric secundar, termenul desemna și o suprafață de teren pătrată determinată de această prăjină. Conceptul este atestat în scrierile vechi de agrimensură și metrologie istorică, fiind un indicator important al organizării agrare din Antichitate.
• adâncime — Dimensiune a unui corp, a unei cavități sau a unui spațiu, măsurată pe verticală de sus în jos, de la o suprafață de referință până la fund; distanță considerabilă de la marginea exterioară spre interiorul unui mediu. În sens figurat, termenul definește intensitatea, profunzimea sau temeinicia unui sentiment, a unei gândiri filosofice sau a unei analize științifice.
• adimensional — Care nu are dimensiune fizică sau ale cărui unități de măsură fundamentale se anulează reciproc prin raportare, fiind exprimat printr-un număr pur, fără unitate de măsură asociată; în fizică și mecanică, descrie o mărime structurală (cum este numărul lui Reynolds sau coeficientul de frecare) obținută prin analiza dimensională pentru a simplifica ecuațiile matematice și a permite modelarea la scară a fenomenelor complexe.
• agabaritic — Care depășește gabaritul legal, standard sau limitele geometrice normale permise pentru transportul pe drumurile publice, căile ferate sau navale. Se referă în special la vehicule grele, utilaje industriale de mari dimensiuni sau încărcături speciale care necesită autorizații speciale de transport, trasee specifice și mașini de însoțire cu escortă.
• agrimensor — Persoană specializată în măsurarea suprafețelor de teren, stabilirea hotarelor și întocmirea planurilor topografice sau cadastrale. În antichitatea romană, agrimensorul deținea un rol administrativ și juridic extrem de important, fiind responsabil de parcelarea pământurilor publice (ager publicus) și de trasarea limitelor coloniilor conform unor riguroase criterii geometrice.
• agrimensură — Arta, tehnica sau știința determinării exacte a formei, dimensiunilor și poziției unor suprafețe de teren; ramură aplicată a topografiei folosită pentru măsurarea și parcelarea proprietăților funciare. Include metodele matematice și instrumentale prin care se stabilesc hotarele administrative și hărțile cadastrale.
• albăstrime — Substantiv colectiv sau abstract care desemnează o întindere mare de culoare albastră sau totalitatea elementelor de nuanță azurie dintr-un perimetru vizual; albăstreala reflectată a cerului sau a mării. În limbaj poetic și literar, termenul evocă imensitatea spațiului celest, profunzimea apelor oceanice ori o atmosferă melancolică dominată de tonuri reci.
• anaglif — Imagine, fotografie sau film stereoscopic realizat structural prin suprapunerea a două imagini bidimensionale ale aceluiași subiect, filtrate cromatic prin culori complementare (de regulă, roșu pentru ochiul stâng și cyan pentru ochiul drept). Privit printr-o pereche de ochelari speciali cu filtre de culori potrivite, acest ansamblu vizual produce o iluzie optică perfectă de profunzime, relief și spațialitate tridimensională în creierul observatorului.
• anizometrie — Lipsă de simetrie metrică; inegalitate structurală constatată la măsurarea unor dimensiuni, axe sau segmente perechi. În cristalografie, desemnează caracteristica unei rețele cristaline de a avea axe de lungimi diferite în spațiu. În medicină, termenul poate fi folosit ca sinonim rar sau corelat pentru inegalități de volum sau lungime ale unor segmente anatomice simetrice.
• antimis — Pânză de ins sau mătase, de formă dreptunghiulară, pe care este imprimată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos și în care sunt cusute părticele din sfinte moaște, sfințită de episcop și absolut obligatorie pentru oficierea Sfintei Liturghii în bisericile ortodoxe. În sens structural și liturgic, reprezintă delegarea autorității ierarhice directe oferite de episcop preotului slujitor pentru a săvârși tainele.
• area — Mărime geometrică sau metrică ce exprimă întinderea unei suprafețe bidimensionale delimitate structural în cadrul unui plan sau al unei varietăți topologice. În sens tehnic și matematic, termenul este un împrumut modern utilizat adesea ca echivalent științific direct pentru suprafață ori arie, servind ca parametru fundamental în calculul integral, arhitectură, cadastru și modelarea tridimensională a formelor.
• arime — Formă regională sau arhaică extrem de rară, utilizată în anumite graiuri pentru a descrie o deschidere, o lățime maximă, o capacitate structurală a unui spațiu sau o formă derivată ori confundată în trecut cu termenul 'mărime'. Înțelesul său păstrat local face referire la dimensiunea sau proporția generală a unui obiect ori a unei suprafețe de pământ delimitate empiric.
• asamblaj — Un sistem structural sau o structură complexă rezultată din unirea, îmbinarea și fixarea mecanică, rigidă ori mobilă, a mai multor piese, componente sau elemente independente. În sens artistic, reprezintă o operă tridimensională realizată prin combinarea unor obiecte eterogene sau materiale diverse, oferind o nouă unitate estetică și conceptuală.
• astralon — Un material plastic transparent de înaltă calitate, fabricat pe bază de clorură de polivinil (PVC) fără plastifianți, caracterizat structural printr-o stabilitate dimensională excepțională, rezistență la umiditate și deformări termice. Este utilizat la scară largă în cartografie, fotogrammetrie, litografie și desen tehnic de precizie ca suport nedeformabil pentru trasarea, copierea sau gravarea hărților și a planurilor topografice.
• autofit — Funcție software sau algoritm de redimensionare automată a unor elemente structurale (cum ar fi coloanele și rândurile unui tabel, casetele de text sau imaginile) pentru a se adapta perfect la dimensiunea conținutului afișat ori la limitele ecranului. În utilizarea curentă a aplicațiilor de calcul tabelar, această comandă elimină trunchierea datelor prin lărgirea sau îngustarea dinamică a spațiului disponibil.
• baban — Termen argotic și familiar utilizat pentru a descrie ceva extrem de mare, voluminos, uriaș, impunător sau substanțial ca dimensiune, cantitate ori valoare. Atunci când face referire la o persoană, desemnează un bărbat masiv, voinic sau corpolent. Cuvântul poartă o conotație expresivă, adesea admirativă sau uimită, fiind utilizat frecvent în jargonul cotidian pentru a sublinia proporțiile ieșite din comun ale unui obiect, ale unei sume de bani sau ale unei realizări.
• babană — Formă feminină a adjectivului argotic 'baban', utilizată pentru a califica o entitate abstractă, un obiect sau o situație de genul feminin ca fiind de dimensiuni uriașe, considerabilă, voluminoasă sau extrem de importantă. Atunci când este folosit ca substantiv, desemnează o femeie masivă, corpolentă sau impunătoare, păstrând nuanța intensivă și stilul colocvial-expresiv specific jargonului urban modern.