#iasca

• amânar — Piesă mică din oțel călit, de forme diverse (adesea ovală ori în formă de potcoavă), folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovirea repetată a unei bucăți de cremene, scântei destinate aprinderii iascăi sau sulfului. În sens figurat, regional sau arhaic, termenul poate descrie un suport mecanic, o bară de fier folosită la carele tradiționale sau un cârlig de fixare.
• amânariu — Variantă grafică veche, arhaică sau regională pentru amânar; piesă mică din oțel călit folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovire cu o bucăță de cremene în vederea aprinderii iascăi. În textologia manuscriselor medievale sau a letopisețelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, această formă articulată ori cu final vocalic hibrid desemnează uneori și un suport de fier, un gaj mobil sau un accesoriu mecanic de fixare la carele tradiționale.
• amnar — Unealtă mică de oțel, adesea curbată în formă de verigă sau lamă, folosită în trecut, prin izbire directă cu o bucată de cremene (cremene), pentru a produce scântei capabile să aprindă iasca ori bumbacul. În sens arhaic și etnografic, piesa reprezintă un element de bază al gospodăriei tradiționale românești, simbolizând aprinderea simbolică a focului nativ, iar în sens extins tehnic poate desemna axul central sau grinda de susținere a unei mori de apă sau vânt.
• amnărel — Diminutiv rar al substantivului amnar, desemnând un oțel de scăpărat de dimensiuni reduse, utilizat adesea de călători, vânători sau ciobani pentru a fi transportat cu ușurință în pungi mici de brâu. În sens extins, structural, termenul poate descrie și o mică piesă metalică sau un ax secundar dintr-un mecanism tradițional de moară de apă sau unealtă gospodărească.
• amnărire — Acțiunea de a amnări și rezultatul ei; procesul fizic tradițional de izbire repetată a amnarului de o piatră de cremene pentru a produce scântei și a aprinde iasca. În sens figurat, termenul descrie o tensionare structurală a relațiilor dintre două persoane, manifestată prin replici tăioase și ostilitate verbală din care 'sar scântei'.
• ampulă — Vas mic din sticlă sau din material plastic, închis ermetic, sterilizat, având corpul bombat și gâtul îngust, utilizat în farmacie pentru păstrarea medicamentelor lichide destinate injecțiilor; în fizică și tehnică, recipient din sticlă închis etanș în care se află un gaz rarefiat sau un filament metalic (bila unui termometru ori bec electric). În anatomie, termenul descrie o dilatație structurală în formă de sac a unui canal sau organ biologic.
• applanatum — Forma de neutru singular a epitetului specific latinesc 'applanatus', utilizată în nomenclatura binară pentru a desemna specii de fungi sau plante care au corpul, pălăria sau structura anatomică vizibil turtită, orizontală și netedă. Cel mai cunoscut exemplu este Ganoderma applanatum, o ciupercă xilofagă perenă, cunoscută popular sub numele de iasca artiștilor, care crește pe trunchiurile arborilor foioși sub formă de console plate.