#forta

• abductor — Denumire anatomică aplicată oricărui mușchi sau nerv care realizează ori coordonează mișcarea de abducție (îndepărtarea unui segment de axul corpului). În examinarea neuropsihiatrică, tonusul și forța segmentelor de tip abductor (cum ar fi mușchiul abductor al halucelui sau mușchiul drept lateral ocular) sunt evaluate pentru diagnosticarea miopatiilor, a parezelor nervoase sau a stărilor catatonice de rezistență musculară.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• adinam — Care este lipsit de forță mecanică, energie dinamică sau capacitate de mișcare propulsivă; sistem fizic sau element structural caracterizat prin absența vectorilor de forță activă. Acest neologism rarisim este utilizat ocazional în lucrările teoretice de dinamică sau fizică computațională pentru a descrie o stare de repaus absolut ori un corp inert ce nu exercită nicio presiune structurală asupra mediului.
• adinamo — Element prim de compunere savantă care introduce în termenul rezultant referința structurală la o lipsă de forță, o scădere a puterii mecanice sau o absență a energiei motorii; utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma neologisme medicale (cum ar fi adinamografie sau adinamofobie), indicând deficitul funcțional energetic.
• aerostat — Aparat de zbor mai ușor decât aerul, a cărui menținere și înălțare în atmosferă se bazează pe forța arhimedică (portanță statică), fiind umplut cu un gaz mai puțin dens decât aerul înconjurător (cum sunt heliul, hidrogenul) sau cu aer cald. Această categorie structurală cuprinde baloanele libere, baloanele captive și dirijabilele propulsate mecanic.
• aerostatic — Care se referă la aerostatică sau la echilibrul gazelor și al corpurilor imersate în ele; privitor la aparatele de zbor mai ușoare decât aerul, a căror sustenabilitate atmosferică se bazează pe forța arhimedică statică. Termenul descrie proprietățile mecanice, presiunile interne, învelișurile etanșe sau principiile hidrostatice aplicate mediilor gazoase.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• Akra — Nume propriu ce desemnează o faimoasă fortăreață antică din secolul al II-lea î.Hr. construită în Ierusalim de Antioh al IV-lea Epifanes, servind ca avanpost militar sirian structural; de asemenea, reprezintă un sit arheologic submarin remarcabil (oraș antic scufundat) situat în Crimeea, pe coasta strâmtorii Kerci, aparținând fostului Regat al Bosforului. În geografie, este și numele unei peninsule sau cap stâncos din Marea Neagră, acest nod toponimic reflectând, prin rădăcina sa grecească (akra - culme, promontoriu), amplasarea defensivă ori geografică înaltă a așezărilor antice.
• Alcides — Denumirea originală grecească (Alkeides) și patronimul eroului mitologic Heracles (Hercule), atribuit acestuia în tinerețe în onoarea bunicului său, Alceu, regele mironian. Numele este legat etimologic de radicalul grecesc 'alke', care înseamnă forță, putere sau protecție, simbolizând vigoarea fizică excepțională și menirea de protector a acestui semizeu în legendele antichității.
• ambarasant — Care pune în încurcătură, care provoacă jenă, disconfort psihic, perplexitate sau o stare de awkwardness social; stânjenitor, jenant sau incomod (din fr. embarrassant). Descrie o situație, o tăcere, o privire sau un adevăr rostit nepotrivit care perturbă armonia sau desfășurarea firească a unei interacțiuni umane.
• amfidromic — Care se referă la un punct sau o regiune dintr-un bazin oceanic ori dintr-o mare unde amplitudinea mareei este apoape zero, iar liniile de fază ale mareei (linii cotidale) converg structural și se rotesc în jur în sens orar sau antiorar sub influența forței Corioli; adjectiv utilizat pentru a descrie sistemele sau punctele de echilibru dinamic al maselor de apă.
• amper-spiră — Unitate de măsură din afara Sistemului Internațional utilizată pentru a exprima forța magnetomotoare sau potențialul magnetic dintr-un circuit, având simbolul ca sau At. Un amper-spiră este egal cu forța magnetomotoare creată de trecerea unui curent continuu de un amper printr-o bobină alcătuită dintr-o singură spiră.
• amperspiră — Variantă grafică compactă și continuă pentru substantivul compus 'amper-spiră'; unitate de măsură utilizată în electrotehnică pentru a exprima forța magnetomotoare sau potențialul magnetic într-un circuit inductiv, definită ca produsul dintre intensitatea curentului în amperi și numărul de spire ale înfășurării.
• analepsie — Termen clinic vechi sau rar utilizat ce desemnează procesul de convalescență, restabilire fizică progresivă, recuperare structurală a forțelor și refacere a sănătății unui pacient după o boală lungă, istovitoare sau după o intervenție chirurgicală majoră. În sens terapeutic istoric, definește faza de revigorare organică obținută prin repaus, nutriție controlată și tratamente fortifiante.
• anexionism — Doctrină politică, atitudine sau orientare ideologică a unui stat suveran care preconizează, susține ori promovează anexarea și încorporarea forțată de teritorii străine. Acest curent structural justifică extinderea granițelor naționale prin violarea dreptului internațional și suprimarea independenței altor popoare.
• anexiune — Act politic și juridic unilateral prin care un stat suveran încorporează, atașează sau își extinde forțat suveranitatea asupra unui teritoriu străin, fără consimțământul populației locale ori al autorităților acelei regiuni. Acest fenomen structural constituie o încălcare directă a normelor de drept internațional public, generând frecvent dispute diplomatice de lungă durată sau conflicte armate.
• anihilant — Care produce anihilarea; element, factor sau substanță structurală care are proprietatea sau puterea de a nimici, de a șterge din existență ori de a neutraliza complet o altă entitate sau forță cu care intră în contact direct. În sens filozofic, descrie un agent radical care neagă sau dizolvă formele existente, reducându-le la o stare primitivă de vid sau non-existență.
• anizodinam — Care are o forță, o intensitate sau o valoare dinamică inegală; care acționează cu energii asimetrice în cadrul unui sistem structural. În stilistica literară și lingvistică, termenul poate descrie un enunț format din elemente ritmice sau sintactice care posedă o greutate semantică inegală, creând un efect de tensiune predictivă sau de contrast prin alternanța dintre segmentele puternice și cele slabe.
• anizostenie — Condiție patologică sau fenomen biologic caracterizat prin inegalitatea de forță, rezistență ori vigoare musculară constatată între grupe musculare perechi sau segmente simetrice ale corpului. Această asimetrie funcțională se manifestă printr-un dezechilibru mecanic considerabil în execuția mișcărilor bilaterale, fiind cauzată adesea de afecțiuni neurologice periferice, atrofii localizate sau antrenament fizic neuniform.