#etina

• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• acromatopă — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatop'; desemnează o femeie sau o fată care suferă de acromatopsie, neavând capacitatea de a percepe spectrul cromatic. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr cu substantivele feminine, descriind o structură anatomică, o bunică, o mamă sau o retină care nu posedă pigmenții necesari vederii colorate.
• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• acromatopsică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromatopsic'; descrie o persoană de sex feminin, o structură anatomică sau o manifestare clinică caracterizată prin pierderea ori absența completă a sensibilității la culori. În context genetic, identificarea unei femei acromatopsice indică de obicei o transmitere autozomal recesivă a genelor mutante CNGA3 sau CNGB3.
• adaptometrie — Metodă clinică de investigație și diagnosticare utilizată în oftalmologie pentru determinarea capacității de adaptare a ochiului (în special a retinei) la variațiile de lumină și întuneric. Acest procedeu medical măsoară pragul absolut de sensibilitate luminoasă a receptorilor vizuali în funcție de timp, permițând identificarea precoce a unor afecțiuni retiniene sau a hemeralopiei (orbul găinilor).
• adaptometru — Aparat de laborator utilizat în oftalmologie și fiziologie pentru măsurarea vitezei și a capacității de adaptare a ochiului la întuneric sau la variațiile bruște de intensitate luminoasă. Dispozitivul proiectează stimuli luminoși controlați cu precizie, permițând stabilirea curbei de adaptare retinală și diagnosticarea hemeralopiei ori a altor disfuncții ale celulelor fotoreceptoare.
• adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
• alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
• amauroza — Pierdere completă a vederii (orbire), temporară sau permanentă, survenită la unul sau la ambii ochi, fără să existe modificări vizibile imediat la nivelul structurilor oculare externe ori ale mediilor transparente ale ochiului. Din punct de vedere structural, această afecțiune clinică gravă este provocată de leziuni ale retinei, ale nervului optic, ale căilor vizuale intracraniene sau ale centrilor vizuali corticali din lobul occipital.
• angiofluorografie — Metodă de investigație imagistică de înaltă precizie utilizată în oftalmologie pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a circulației sanguine din vasele retinei și coroidei, prin injectarea intravenoasă a unei substanțe colorante fluorescente (de regulă, fluoresceina). Această procedură clinică binedefinită este fundamentală pentru diagnosticarea și monitorizarea retinopatiei diabetice, a degenerescenței maculare și a ocluziilor vasculare retiniene.
• angioid — Care seamănă cu un vas de sânge sau cu o rețea vasculară, care are aspectul sau structura unui canal circulator. În terminologia medicală și oftalmologică, acest descriptor structural este utilizat binedefinit în sintagma striații angioide, ce definește rupturi liniare sau ramificate ale membranei Bruch de la nivelul retinei, vizibile la fundul de ochi sub formă de linii neregulate ce mimează traiectoria unor vase sanguine.
• angioscotometrie — Metodă oftalmologică specializată de investigație clinică utilizată pentru măsurarea și maparea cu precizie a angioscotoamelor, adică a unghiurilor moarte sau a scotomului fiziologic extins (pata oarbă) provocat de proiecția marilor vase de sânge de pe suprafața retinei. Această tehnică structurală de perimetrie ajută la diagnosticarea precoce și monitorizarea unor patologii precum glaucomul sau edemul papilar.
• aniziconie — Afecțiune sau anomalie vizuală binoculară caracterizată prin inegalitatea dimensiunilor ori a formelor imaginilor retiniene formate la cei doi ochi; variantă academică și ortografică pentru anizeiconie. Din cauza acestei discrepanțe de mărime, creierul întâmpină dificultăți majore în fuzionarea imaginilor într-o singură proiecție tridimensională, ducând la astenopie oculară, diplopie sau severe dureri de cap.
• autofundoscop — Aparat sau instrument oftalmologic specializat care permite unui utilizator sau examinator să vizualizeze, să analizeze ori să fotografieze propria retină și fundul de ochi fără asistența directă a unui medic specialist. În tehnologia medicală modernă, acesta se prezintă adesea sub forma unui atașament digital inteligent pentru smartphone-uri, utilizat în screening-ul la distanță al patologiilor oculare.