#dur

• abarticular — Termen medical folosit pentru a descrie structuri, procese inflamatorii sau simptome localizate în exteriorul unei articulații, dar în imediata ei vecinătate (tendoane, ligamente, burse seroase). Reumatismul abarticular (cum sunt tendinitele sau bursitele) se manifestă prin dureri periarticulare, fără a afecta cartilajul sau membrana sinovială internă a articulației propriu-zise.
• Abba — Boala cu anticorpi anti-bordură în perie (ABBA) este o afecțiune renală autoimună rară, de tipul nefritei tubulointerstițiale, caracterizată prin prezența de autoanticorpi împotriva proteinei LRP2 (megalină) din celulele tubilor proximali, ducând la leziuni tubulare acute și insuficiență renală progresivă.
• abdominalgie — Termen clinic utilizat pentru a descrie orice formă de durere localizată la nivelul abdomenului. În semiologia psihiatrică și medicina psihosomatică, abdominalgia reprezintă una dintre cele mai frecvente acuze somatice, fiind adesea expresia clinică a unei tulburări de conversie, a anxietății generalizate sau a unui episod depresiv mascat, caz în care investigațiile organice nu relevă nicio leziune structurală.
• abjudeca — A deposeda pe cineva de un drept, de un bun sau de o calitate printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie oficială; a contesta și a anula pe cale legală un titlu ori o proprietate deținută anterior de o persoană. În dreptul procesual modern, termenul este rar utilizat, fiind înlocuit de concepte precum expropriere, decădere din drepturi sau anularea unui titlu.
• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• acantopter — Organism sau caracteristică anatomică proprie peștilor din supraordinul Acanthopterygii, caracterizați prin prezența unor raze dure, țepoase și neramificate în partea anterioară a înotătoarelor dorsale și anale. Ca adjectiv, descrie structura unei înotătoare prevăzute cu spini osoși rigizi, folosiți pentru autoapărare și stabilizare hidrodinamică eficientă în timpul înotului.
• acăriță — Pernuță mică, cutiuță sau suport special confecționat în care se înfig ori se păstrează acele de cusut și boldurile în gospodărie; perniță de ace. În contextul breslelor de croitorie și al meșteșugurilor tradiționale, reprezenta un accesoriu indispensabil purtat adesea la brâu sau integrat în trusa de lucru pentru a preveni pierderea instrumentelor ascuțite.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• acromelalgie — Sindrom clinic rar caracterizat prin episoade paroxistice de durere intensă cu caracter de arsură, roșeață pronunțată (eritem) și temperatură locală crescută la nivelul extremităților (mâini și picioare). Simptomele sunt declanșate de obicei de expunerea la căldură sau de efort fizic și sunt provocate de o tulburare vasomotorie a microcirculației periferice.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• acrosclerodermie — Formă clinică localizată sau stadiu inițial de scleroză sistemică (sclerodermie), caracterizată prin îngroșarea, indurarea și pierderea progresivă a elasticității pielii, localizate strict la nivelul extremităților distale (mâini, picioare) și al feței. Acest proces autoimun structural afectează microcirculația și țesutul conjunctiv dermal, fiind asociat aproape constant cu sindromul Raynaud, ulcerații dureroase ale pulpei degetelor, sclerodactilie și rigidizare facială (facies de icoană).
• acroscleroză — Proces patologic indurativ sau afecțiune caracterizată prin sclerozarea, îngroșarea și rigidizarea țesutului conjunctiv și a pielii de la nivelul extremităților distale ale membrelor (degete, mâini) și al feței, apărând ca o manifestation majoră în cadrul sclerodermiei sistemice limitate. Termenul este utilizat adesea interschimbabil cu acrosclerodermia, evidențiind structural componenta de fibroză densă și rigidizare a colagenului periarticular și dermic.
• acrostealgie — Sindrom clinic patologic caracterizat prin senzații severe de durere localizate strict la nivelul extremităților osoase distale ale corpului, în special la nivelul falangelor degetelor de la mâini și picioare. Această manifestare osteoarticulară structurală este determinată de procese inflamatorii periostale, tulburări ischemice microvasculare periferice ori fenomene neuro-trofice locale avansate, agravându-se adesea la expunerea la temperaturi scăzute sau în timpul mișcărilor fine.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• adamantin — Care aparține diamantului, privitor la diamant; care are duritatea, strălucirea, rezistența sau calitățile structurale ale diamantului; în stomatologie și anatomie, se referă la smalțul dinților, cel mai dur țesut din corpul uman. La nivel figurativ sau literar, termenul descrie o voință de fier, un caracter inflexibil, o puritate morală perfectă ori o rezistență de neclintit în fața dificultăților.
• adamantină — Forma de feminin a adjectivului adamantin; de asemenea, substantiv utilizat în trecut în terminologia medicală și histologică pentru a desemna smalțul dinților sau o structură extrem de dură de origine epitelială. Acest termen structural se aplică pentru a descrie calitatea unor substanțe minerale sau trăsături umane remarcate prin rezistență excepțională, transparență diamantină și o puritate geometrică perfectă.
• Adelie — Nume propriu utilizat în special în sintagme geografice și zoologice, legat istoric de Adélie Land (Țara Adélie), o regiune din Antarctica numită de exploratorul Jules Dumont d'Urville în onoarea soției sale, Adèle. În zoologie, identifică pinguinul Adélie (Pygoscelis adeliae), o specie comună de pinguini de talie medie care populează coastele continentului antarctic. Ca prenume, este o variantă grafică a numelui Adela.
• adenalgic — Care se referă la adenalgie; caracterizat prin durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic. Acest termen structural descrie manifestarea clinică dureroasă ce însoțește de obicei procesele inflamatorii, infecțioase sau tumorale ale sistemului glandular ori limfatic.
• adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
• adenectomie — Intervenție chirurgicală care constă în extirparea sau rezecția completă ori parțială a unei glande sau a unui ganglion limfatic afectat de un proces patologic. Această procedură chirurgicală structurală este utilizată frecvent pentru îndepărtarea tumorilor glandulare, ameliorarea complicațiilor obstructive sau eliminarea focarelor infecțioase severe din sistemul limfatic.