#distra

• absent — 1. Adjectiv care descrie o persoană care nu se află de față în locul unde ar trebui sau ar fi fost de așteptat să fie; lipsă. 2. Figurat: distras, cufundat în gânduri, neatent la realitatea imediată. 3. În filozofia morală și ontologie, termenul definește categoria non-prezenței, lipsa unui element esențial (cum ar fi absența binelui sau a valorilor etice dintr-o acțiune) ori un principiu abstract care deși nu se manifestă fizic, influențează dinamica realității.
• agriement — Formă învechită, neadaptată sau considerată barbarism pentru cuvântul agrement; acțiunea de a aproba, consimțământ, acord ori plăcere, distracție, petrecere a timpului liber într-un mod plăcut. În documentele comerciale sau juridice vechi de secol XIX, termenul rarisim reprezenta o preluare directă și parțial deformată a conceptului francez de aprobare oficială ori confort.
• aiurist — Persoană zăpăcită, neatentă, împrăștiată în gânduri sau distrată, care acționează fără discernământ ori vorbește fără să gândească; om predispus la gafe din cauza lipsei de concentrare. Ca adjectiv, descrie o fire nestatornică, superficială sau un mod de a fi caracterizat prin confuzie și decizii luate la întâmplare.
• aiurit — Care și-a pierdut temporar sau permanent capacitatea de concentrare, fiind distrat, zăpăcit, buimăcit ori lipsit de prezență de spirit; persoană ale cărei acțiuni sunt incoerente din cauza oboselii, a stresului sau a unei structuri native dezorganizate. Ca substantiv, desemnează un individ predispus la confuzii majore, care vorbește fără noimă ori acționează complet hazardat în viața de zi cu zi.
• aiurită — Forma feminină pentru persoana care își pierde cu ușurință concentrarea, manifestând o stare de zăpăceală, neatenție sau distragere mentală profundă; femeie caracterizată printr-un comportament împrăștiat, predispusă la gafe cotidiene inocente sau decizii luate sub impulsul momentului. Ca adjectiv calificativ, descrie o acțiune, o atitudine sau o fire feminină marcată de lipsa prezenței de spirit și de o deconectare temporară de la detalii practice.
• amuza — A petrece timpul în mod plăcut, a se binedispune, a râde sau a găsi ceva comic și distractiv; a se distra. Ca verb tranzitiv, înseamnă a provoca cuiva râsul sau veselia, a capta atenția cuiva într-un mod agreabil și recreativ, oferindu-i divertisment.
• amuzament — Stare de veselie, petrecere plăcută a timpului sau binedispoziție provocată de ceva comic, distractiv ori recreativ; divertisment. Reprezintă reacția psihologică și emoțională pozitivă manifestată prin zâmbet sau râs în fața unui stimul spiritual, artistic ori social capabil să destindă spiritul.
• amuzant — Care provoacă râsul, veselia sau binedispoziția; plin de haz, comic, distractiv ori spiritual. Când funcționează ca adverb, descrie modul în care se desfășoară o acțiune sau se prezintă o situație capabilă să destindă atmosfera și să ofere divertisment celor prezenți.
• amuzare — Acțiunea de a se amuza și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se distrează, se binedispune sau găsește destindere într-o activitate recreativă. Deși este corectă gramatical, forma este mai puțin frecventă în vorbirea curentă, fiind adesea substituită în mod funcțional de neologismul 'amuzament' sau de substantivul 'distracție'.
• amuzat — Care simte amuzament, binedispus, care râde sau zâmbește în fața unei situații comice ori distractive. În sens general, descrie starea mentală și emoțională a unei persoane care găsește haz sau divertisment într-un stimul extern, manifestând o atitudine destinsă și veselă.
• amuzător — Care amuză, care are însușirea de a stârni râsul, veselia sau binedispoziția; distractiv, nostim sau hazliu. Deși este o formă corectă și acceptată, în limba română modernă este utilizat mai rar, fiind adesea înlocuit în mod curent de sinonimul său mult mai frecvent, 'amuzant'.
• aspidistra — Denumire populară și științifică pentru o plantă erbacee perenă decorativă, originară din pădurile umbroase ale Asiei de Est, cultivată frecvent ca plantă de apartament datorită rezistenței sale excepționale la condiții adverse; se caracterizează prin frunze mari, lanceolate, de un verde închis, lucioase, care cresc direct dintr-un rizom subteran, fiind cunoscută și sub numele metaforic de 'planta de fontă' datorită capacității de a supraviețui în spații cu lumină slabă, aer uscat sau fluctuații mari de temperatură.
• Aspidistra elatior — Denumirea științifică a aspidistrei, o plantă erbacee perenă din familia Asparagaceae, originară din pădurile umbroase ale Japoniei și Taiwanului; este cultivată la nivel global ca plantă decorativă de interior, fiind faimoasă pentru rezistența ei legendară la neglijare, lumină slabă, praf și variații mari de temperatură, motiv pentru care este numită popular 'planta de fontă'.