#declin

• abdicare — Actul sau procesul prin care o persoană renunță formal la un drept, o funcție administrativă sau o responsabilitate juridică, analizat în psihiatria medico-legală din perspectiva integrității discernământului. În psihopatologia voinței, termenul desemnează suspendarea dinamică a funcțiilor executive ale eului, determinând apariția stărilor de apatie profundă, neajutorare învățată sau capitulare psihică în fața stresului traumatic major.
• abiotrofie — Fenomen biologic sau stare caracterizată prin pierderea treptată a vitalității, diminuarea rezistenței fiziologice și degenerarea progresivă a unor celule, țesuturi ori organe. Acest proces de degradare timpurie sau declin funcțional este determinat de factori interni, constituționali sau genetici, manifestându-se în absența unor agresiuni exterioare evidente.
• ablativ — Caz flexionat al substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile indo-europene (precum latina sau sanscreta), care exprimă în principal punctul de plecare, separarea, îndepărtarea, cauza sau instrumentul unei acțiuni. Ca adjectiv, termenul se referă la structurile, desinențele sau funcțiile specifice acestui caz gramatical.
• agonă — Linie imaginară pe suprafața Pământului (izogonă de valoare zero) care unește punctele în care declinația magnetică este nulă; în aceste zone, acul busolei indică cu exactitate nordul geografic (nordul adevărat), fără nicio abatere. Ca adjectiv, descrie un fenomen, o curbă sau o măsurătoare lipsită de un unghi de declinație.
• agonie — Stare de tranziție finală între viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată și progresivă a funcțiilor vitale, slăbirea extremă a activității cardiace și respiratorii și pierderea conștinței. În sens larg sau figurat, termenul desemnează o suferință morală sau fizică intolerabilă, un zbucium sufletesc intens ori faza de declin profund și dureros a unei instituții, ideologii sau rânduieli sociale.
• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• alativ — Caz gramatical local (specific limbilor ugrofice, cum sunt finlandeza, estona și maghiara, dar și unor limbi caucaziene ori sumeriene) care exprimă direcția unei mișcări către suprafața sau vecinătatea unui obiect, având sensul de 'spre', 'la' sau 'până la'; caz direcțional structural. Ca adjectiv, descrie desinențele, sufixele sau structurile morfologice destinate să marcheze deplasarea orientată către o țintă spațială definită.
• Alzheimer — Numele unei boli neurodegenerative progresive și ireversibile, reprezentând cea mai frecventă cauză de demență la persoanele în vârstă, caracterizată clinic prin pierderea memoriei, declin cognitiv accentuat și modificări de comportament; eponim medical numit structural în onoarea psihiatrului și neuropatologului german Alois Alzheimer. Această afecțiune este marcată patologic prin acumularea de plăci de beta-amiloid și ghemuri neurofibrilare în țesutul cerebral, ducând la distrugerea neuronilor și atrofie corticală.
• amurg — Perioadă de timp cuprinsă între apusul Soarelui și lăsarea nopții depline, caracterizată printr-o lumină difuză, slabă și roșiatică, reflectată de straturile superioare ale atmosferei; crepuscul de seară. În sens figurat, termenul sugerează faza de declin, sfârșitul unei epoci, bătrânețea sau stingerea treptată a unei activități ori a vieții.
• andropauză — Perioadă de declin fiziologic progresiv al funcțiilor sexuale și endocrine la bărbați, asociată cu înaintarea în vârstă (cunoscută clinic și ca hipogonadism cu debut tardiv), caracterizată structural prin scăderea treptată a producției de testosteron și manifestată prin oboseală, reducerea masei musculare, modificări de dispoziție și disfuncții erectile.
• anemiare — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; proces fiziopatologic prin care organismul sau un țesut suferă o scădere a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea treptată a unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anemiere — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau evoluția biologică prin care un organism sau un țesut suferă o scădere treptată a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• animaliza — A face ca cineva să piardă caracterul uman, dobândind trăsături, instincte sau comportamente specifice animalelor; a degrada din punct de vedere moral, spiritual sau intelectual. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o persoană decade, se brutalizează sau decade voluntar ori involuntar la un nivel existențial guvernat exclusiv de pulsiuni primitive, ca urmare a unor condiții de viață inumane sau a viciilor.
• apune — Despre aștri (în special despre soare sau lună): a coborî sub linia orizontului, dispărând din vedere; în sens figurat, înseamnă a trece, a se sfârși, a muri, a-și pierde complet puterea, gloria, strălucirea, influența sau importanța de altădată.
• asurzeală — Formă populară pentru asurzire sau pierdere temporară ori parțială a auzului; stare patologică ori accidentală în care capacitatea auditivă a unui individ este diminuată structural din cauza unui zgomot puternic, a unei afecțiuni a urechii interne sau a îmbătrânirii.
• atrofia — A suferi o diminuare a volumului, a greutății și a capacității funcționale a unui organ, țesut sau a întregului corp, din cauza malnutriției, a lipsei de activitate prelungite ori a îmbătrânirii; (la sens figurat) a se diminua, a slăbi, a-și pierde vigoarea, intensitatea sau valoarea structurală inițială (cum ar fi atrofierea talentului ori a sentimentelor).
• atrofiare — Acțiunea de a se atrofia și rezultatul ei; procesul biologic sau patologic prin care un organ sau un țesut își reduce treptat volumul, greutatea și capacitățile funcționale. La sens figurat, reprezintă pierderea progresivă a vigorii, intensității sau eficienței unei facultăți spirituale, a unui talent ori a unui sentiment din cauza neutilizării.
• atrofiat — Care a suferit un proces de atrofie; organ, țesut sau mușchi redus în volum, greutate și capacitate funcțională din cauza lipsei de activitate, a malnutriției sau a unei boli neurologice. La sens figurat, descrie o facultate spirituală, un talent sau un sentiment care și-a pierdut vigoarea, intensitatea sau eficiența structurală originală din cauza neexersării.