#contabilitate

• acca — Acronim global pentru „Association of Chartered Certified Accountants”, organismul mondial al experților contabili autorizați, cu sediul în Marea Britanie. Termenul desemnează atât organizația internațională, cât și calificarea profesională de elită obținută în urma promovării unui pachet complex de examene de specialitate în limba engleză (audit, management financiar, fiscalitate), considerată un standard de aur în corporații.
• agio — Diferență pozitivă dintre valoarea nominală a unui titlu de valoare (acțiune, obligațiune) sau a unei monede și valoarea sa reală de piață (cursul bursier ori valoarea de schimb). În sens structural, reprezintă un surplus financiar încasat de o societate comercială la emiterea de acțiuni peste valoarea nominală, acționând ca un indicator de profitabilitate și primă de emisiune în contabilitatea modernă.
• amortibil — Care poate fi amortizat; element de activ imobilizat sau datorie pe termen lung ale căror valori pot fi recuperate, eșalonate sau stinse treptat, în mod periodic, pe parcursul unei durate de timp determinate, conform legislației fiscale și standardelor contabile. În context corporativ, descrie activele corporale și necorporale supuse deprecierii sistematice din cauza uzurii fizice sau morale.
• amortisment — Exprimarea valorică contabilă a deprecierii ireversibile a unui activ imobilizat corporal sau necorporal, ca urmare a uzurii fizice, morale ori a trecerii timpului, transferată periodic pe cheltuieli; sumă de bani alocată periodic pentru stingerea treptată a unei datorii pe termen lung sau a unui împrumut obbligatar conform unui grafic stabilit.
• amortiza — A recupera treptat valoarea unei investiții sau a unui activ fix prin includerea periodică a unei cota-părți în cheltuielile de producție; a stinge treptat o datorie prin plăți eșalonate. În sens tehnic sau fizic, înseamnă a reduce, a atenua sau a anula intensitatea unui șoc, a unei vibrații, a unui zgomot ori a unei oscilații prin intermediul unui dispozitiv specializat.
• amortizabil — Care îndeplinește criteriile legale și economice pentru a fi amortizat; activ imobilizat corporal sau necorporal a cărui valoare se depreciază în timp și trebuie recuperată eșalonat prin includerea pe cheltuieli. În context bancar, se aplică creditelor sau datoriilor care pot fi stinse prin plăți periodice periodice programate.
• amortizare — Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. În economie, reprezintă procesul de recuperare eșalonată a valorii unui activ imobilizat prin includerea treptată a unei cote-părți în cheltuielile de producție, sau stingerea programată a unei datorii. În fizică și inginerie, definește diminuarea progresivă, atenuarea sau anularea intensității unei oscilații, a unui șoc mecanic ori a unui zgomot prin absorbiția energiei cinetice.
• amortizat — Care a fost supus procesului de amortizare; bun sau investiție a căror valoare a fost recuperată integral ori parțial prin includerea pe cheltuieli; datorie stinsă prin plăți eșalonate. În sens fizic sau tehnic, descrie o mișcare oscilatorie, o vibrație sau un impact ale căror intensități au fost reduse sau anulate prin absorbiție de energie.
• amortizație — Variantă arhaică și istorică pentru termenul contabil 'amortizare'; procesul administrativ, juridic și financiar de stingere treptată a unei datorii publice, a unui împrumut de stat sau de recuperare a valorii capitalului fix prin alocări periodice de fonduri. Termenul se întâlnește cu precădere în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amortizment — Formă de tranziție lingvistică, hibridă și arhaică utilizată sporadic în literatura economică de la începutul secolului al XX-lea ca sinonim pentru 'amortisment' sau 'amortizare'. Termenul definește procesul de înregistrare contabilă a deprecierii valorice a activelor imobilizate ori stingerea treptată a unei obligații financiare prin plăți periodice.
• antecalculație — Determinare, evaluare sau calculare prealabilă a costurilor de producție, a cheltuielilor cu materialele și manopera, efectuată înaintea începerii fabricării unui produs ori executării unei lucrări. Acest document tehnico-economic servește ca bază pentru stabilirea prețului de ofertare, planificarea profitului brut și controlul bugetar preventiv în cadrul companiilor industriale.
• aritmograf — Aparat sau dispozitiv mecanic vechi folosit pentru efectuarea automată și înregistrarea grafică sau tipărirea calculelor aritmetice primare. În istoria tehnologiei de calcul, instrumentul reprezintă o etapă intermediară esențială între abac și mașinile de calcul electrice moderne, fiind utilizat în contabilitate și statistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• audita — A supune o companie, o instituție, un proces sau un sistem unui control de audit; a verifica și a analiza documentele contabile, procedurile operaționale ori sistemele de securitate pentru a emite o opinie autorizată privind conformitatea acestora.
• auditare — Acțiunea de a audita și rezultatul ei; procesul formal prin care se realizează examinarea și evaluarea unei activități sau a unui sistem financiar ori operațional. Auditarea reprezintă succesiunea de etape tehnice (planificare, colectare de probe, analiză și raportare) executate de un specialist pentru a certifica conformitatea structurilor economice.
• auditor — Persoană calificată și autorizată oficial să efectueze un audit, adică să examineze, să verifice și să evalueze situațiile financiare, procesele operaționale sau sistemele tehnice ale unei organizații. În context universitar, termenul desemnează un ascultător care asistă la cursuri fără a fi înmatriculat ca student ordinar.
• autocalculație — O metodă sau un proces automatizat de determinare a costurilor de producție, a prețurilor de deviz sau a bugetelor prin utilizarea unui sistem software integrat, fără calcule intermediare manuale. În managementul financiar modern, reprezintă generarea autonomă a structurii de cost pentru un produs sau serviciu, realizată prin agregarea automată a consumurilor de materii prime, a manoperei și a regiilor pe baza rețetelor introduse în baza de date.
• autofinanțare — Metodă de finanțare a activității și investițiilor unei întreprinderi realizată exclusiv prin resurse financiare proprii, generate de aceasta în perioada anterioară (cum sunt profitul net nedistribuit, amortismentele sau rezervele constituite). Reprezintă nucleul independenței economice a unei firme, oferind protecție împotriva costurilor creditării externe și a riscurilor asociate piețelor de capital.
• autototaliza — A calcula, a suma sau a aduna în mod automat valorile, datele numerice ori rezultatele parțiale introduse într-un sistem, tabel electronic sau aplicație software, fără a fi necesară o comandă manuală repetată de calcul din partea utilizatorului. Această funcție automată asigură generarea în timp real a totalurilor generale în sistemele de gestiune sau pe platformele de tranzacționare.