#comunism

• albgardist — Membru sau susținător al Armatei Albe (Mișcarea Albă) din Rusia, formată din forțe naționaliste, monarhice și anticomuniste care au luptat împotriva Armatei Roșii a bolșevicilor în timpul Războiului Civil Rus (1917–1922). Ca adjectiv, descrie un element politic, militar, ideologic sau documentar specific acestei mișcări contrarevoluționare ori activității membrilor săi aflați ulterior în exil.
• albgardistă — Femeie sau fată care a făcut parte din Armata Albă ori a susținut Mișcarea Albă anticomunistă în timpul Războiului Civil Rus (1917–1922); forma feminină pentru substantivul albgardist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular a termenului albgardist, descriind o ideologie, o grupare militară ori o publicație specifică acelei mișcări.
• antiburghez — Care este ostil burgheziei, valorilor, mentalităților sau rânduielilor acesteia; atitudine politică, socială sau ideologică specifică doctrinelor de stânga (marxism, comunism) ori unor mișcări artistice de avangardă care resping convenționalismul, materialismul și spiritul conformist al clasei de mijloc. Ca substantiv, definește persoana sau militantul care luptă împotriva ordinii sociale burgheze.
• anticeaușism — Atitudine politică, mișcare ideologică sau curent de opoziție manifestat în România și în exil împotriva dictaturii, cultului personalității și politicilor economice și sociale ale lui Nicolae Ceaușescu. Acest fenomen istoric a reunit dizidenți intelectuali, proteste muncitorești clandestine și critici internaționale, culminând cu Revoluția Română din Decembrie 1989.
• anticeaușist — Persoană, militant sau opozant care luptă împotriva regimului dictatorial, a cultului personalității sau a politicilor promovate de Nicolae Ceaușescu. Ca adjectiv, descrie manifestările, ideile, scrierile, pamfletele sau mișcările de rezistență specifice acestei opoziții politice din perioada comunistă.
• anticeaușistă — Femeie, militantă sau opozantă politic care s-a remarcat prin lupta ori dizidența sa deschisă sau clandestină împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Ca adjectiv, descrie o mentalitate, o acțiune de protest, o operă literară sau o poziție civică feminină centrată pe demascarea abuzurilor, a cultului personalității și a opresiunii specifice regimului totalitar comunist din România anilor '70 și '80.
• Anticomintern — Denumire istorică legată de opoziția internațională față de Komintern (Internaționala Comunistă); termen consacrat în special prin Pactul Anticomintern, un tratat de alianță militară și politică semnat inițial la 25 noiembrie 1936 între Germania Nazistă și Imperiul Japonez (la care a aderat ulterior și România), având ca scop declarat blocarea expansiunii comunismului sovietic pe plan mondial.
• anticomunism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială care se opune comunismului, marxism-leninismului, regimurilor totalitare de stânga și economiei planificate de stat. Acest fenomen istoric global a reunit mișcări civice, partide democratice, rezistențe armate clandestine (precum cea din munții României) și alianțe internaționale de securitate în timpul Războiului Rece, militând pentru democrație, libertate individuală și proprietate privată.
• anticomunist — Persoană, disident sau militant politic care se opune comunismului, doctrinelor marxist-leniniste și regimurilor totalitare bazate pe economia planificată de stat și pe suprimarea libertăților individuale. Ca adjectiv, descrie atitudinile, mișcările de rezistență, partidele democratice, manifestele sau scrierile literare și filozofice orientate împotriva sistemului politic comunist.
• anticomunistă — Femeie, disidentă sau militantă care s-a remarcat prin opoziția ori lupta sa deschisă sau clandestină împotriva totalitarismului comunist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru anticomunist, descriind o mișcare, o organizație, o lege, o revoltă sau o creație culturală feminină îndreptată împotriva orânduirii socialiste.
• antimarxism — Doctrină politică, mișcare ideologică sau atitudine teoretică îndreptată împotriva marxismului, a principiilor sale economice, sociale și istorice (precum lupta de clasă sau materialismul dialectic); respingere ori criticism radical față de socialismul științific și comunism. În sens structural, promovează proprietatea privată, individualismul, capitalismul de piață liberă ori valorile democratice și conservatoare în opoziție cu colectivismul statal.
• antimarxist — Care aparține antimarxismului sau este adept al acestuia; persoană, teoretician sau politician care luptă, protestează ori scrie împotriva ideologiei marxiste, a socialismului ori a regimurilor comuniste. În sens structural, descrie o lucrare academică, o organizație ori o retorică publică orientată spre demitizarea colectivismului.
• antimarxistă — Femeie care este adeptă a antimarxismului sau care respinge doctrinele socialismului științific și ale comunismului; lucrare teoretică, mișcare ideologică ori critică orientată împotriva materialismului dialectic. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină opere filosofice, platforme politice sau retorici publice axate pe apărarea capitalismului de piață și a individualismului.
• antisovietic — Care manifestă o atitudine de ostilitate, opoziție sau rezistență față de regimul politic, ideologia, instituțiile sau interesele Uniunii Sovietice; indubitabil îndreptat împotriva structurilor politice de tip bolșevic sau stalinist. În contextul Războiului Rece, termenul definea acțiunile, discursurile sau mișcările de partizani care contestau dominația geopolitică și expansiunea doctrinei totalitare de la Moscova.
• antisovietică — Forma de feminin singular pentru adjectivul antisovietic; caracterizează o acțiune, o mișcare, o politică sau o manifestare care exprimă ostilitate profundă, opoziție fățișă ori rezistență dârză împotriva structurilor, ideologiei, liderilor sau intereselor strategice ale Uniunii Sovietice. În istoriografia secolului XX, această etichetă era aplicată adesea oricărei tentative de emancipare națională din interiorul blocului comunist.
• antisovietism — Curent ideologic, doctrină politică sau atitudine sistemică de opoziție și ostilitate radicală față de Uniunea Sovietică, structurile sale de stat, liderii săi sau sistemul economic de tip socialist. În vocabularul oficial din URSS, termenul era utilizat ca o acuzație juridică gravă, definind orice formă de dizidență, critică sau manifestare naționalistă care amenința stabilitatea și mitul infailibilității regimului comunist.
• aparatcic — Termen politic și istoric (provenit din jargonul sovietic) ce desemnează un activist sau funcționar de carieră din cadrul aparatului administrativ sau de partid comunist; persoană loială sistemului birocratic care execută orbește directivele superioare fără a iniția reforme. În sens peiorativ modern, descrie un birocrat rigid care își protejează exclusiv funcția și interesele de grup în detrimentul eficienței publice.
• ARLUS — Acronim pentru 'Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică', organizație de propagandă politică și culturală înființată în România în toamna anului 1944. Această entitate structurală a jucat un rol geopolitic agresiv în perioada de sovietizare a țării, având misiunea oficială de a promova ideologia stalinistă, limba rusă și realizările regimului comunist sovietic în rândul maselor, fiind desființată formal în anul 1964.
• autocritica — A-și analiza, recunoaște și condamna în mod public sau individual propriile greșeli, defecte ori slăbiciuni comportamentale și profesionale. Din punct de vedere istoric, acțiunea trimite și la practicile ideologice forțate din regimurile totalitare comuniste, unde indivizii erau obligați să își recunoască abaterile politice în fața colectivului.
• autocriticare — Acțiunea de a se autocritica și rezultatul ei; proces psihic și comportamental de analiză riguroasă prin care o persoană își evaluează, își penalizează ori își recunoaște public greșelile de conduită sau erorile profesionale. În contexte istorice, reprezintă actul structural de supunere ideologică desfășurat în adunările publice ale regimurilor totalitare.