#catolic

• adista — Termen extrem de rar, neologistic sau variantă structurală utilizată în trecut în anumite contexte socioreligioase europene pentru a desemna un adept al unei mișcări spirituale catolice spaniole de emancipare (asociată istoric cu mișcarea 'Adistas' sau reforme ecleziastice interne); ca adjectiv, descrie o persoană, o opinie sau o grupare care se aliniază cu respectivele principii reformatoare sau dogmatice minoritare.
• advent — Perioadă liturgică de pregătire spirituală, post și penitență care precedă sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul) în tradiția bisericilor creștine occidentale (catolică, luterană și anglicană), cuprinzând de obicei cele patru duminici anterioare zilei de 25 decembrie. În sens larg, teologic și eshatologic, termenul semnifică venirea, sosirea sau apariția unei divinități, făcând trimitere la prima venire a lui Iisus Hristos ca prunc și la a doua Sa venire glorioasă de la sfârșitul timpurilor (Parusia).
• aggiornamento — Proces de înnoire, adaptare și modernizare a unei instituții, a unei doctrine sau a unei mentalități la cerințele, realitățile și mentalitatea lumii contemporane. Termenul a devenit celebru la nivel mondial în timpul Conciliului Vatican II, definind deschiderea Bisericii Catolice spre dialog cu modernitatea fără a-și altera valorile dogmatice fundamentale.
• agnus — Formă prescurtată și denumire uzuală pentru 'Agnus Dei' (Mielul lui Dumnezeu); reprezintă o formulă liturgică, o rugăciune solemnă sau un imn cântat ori recitat în timpul Sfintei Liturghii în ritul romano-catolic, chiar înainte de împărtășanie. În arta religioasă și iconografie, termenul descrie, de asemenea, reprezentarea simbolică a lui Iisus Hristos sub chipul unui miel ce poartă un steag de biruință sau o cruce.
• angelus — Rugăciune devoțională creștină (specifică în special Bisericii Romano-Catolice) consacrată Întrupării Domnului și numită după cuvintele de început ale textului în limba latină: 'Angelus Domini nuntiavit Mariae'. Termenul desemnează de asemenea sunetul specific al clopotelor care anunță momentele stabilite pentru această rugăciune, de trei ori pe zi (dimineața, la amiază și seara), sau o reprezentare artistică inspirată de acest moment spiritual sacru.
• anticatolic — Care se opune catolicismului, Bisericii Romano-Catolice, dogmelor sau instituțiilor papale; atitudine teologică, politică sau socială caracteristică mișcărilor protestante, reformate sau unor curente laice și naționaliste. Ca substantiv, definește o persoană sau un polemist care critică sau luptă împotriva autorității și doctrinelor Vaticanului.
• antifonar — Carte de cult utilizată în Biserica Creștină (în special în tradiția romano-catolică și cea bizantină veche) care cuprinde antifoanele, versetele, psalmii și imnurile rânduite a fi cântate alternativ de către două coruri pe parcursul anului liturgic; culegere muzicală religioasă medievală conținând adesea notații neumatice sau gregoriene esențiale pentru studiul paleografiei muzicale.
• antipapă — Persoană aleasă în mod ilegal sau necanonic în funcția de papă al Bisericii Romano-Catolice, în opoziție cu suveranul pontif legitim, recunoscut oficial. Acest fenomen istoric a apărut de regulă în perioade de schismă religioasă sau de conflicte politice majore între papalitate și imperiu, când diverse facțiuni rivale își disputau autoritatea spirituală supremă.
• antipapal — Care se opune papei de la Roma, autorității pontificale sau instituției Papalității; care manifestă o atitudine critică, ostilă ori de revoltă față de decretele, dogmele sau interesele politice și teritoriale ale Sfântului Scaun.
• antipapism — Atitudine, doctrină sau mișcare de opoziție sistematică față de instituția papalității, de autoritatea absolută a papei sau de influența politică și spirituală a Vaticanului în lume. Acest curent ideologic s-a manifestat intens în timpul Reformei protestante, dar și în diverse mișcări laice sau naționaliste din Europa, contestând primatul pontifical și centralizarea ecleziastică.
• arhipresbiter — Titlu administrativ și onorific bisericesc utilizat predominant în ierarhia catolică occidentală (echivalentul protopopului sau protoiereului din Biserica Ortodoxă), acordat unui preot cu vechime care exercită autoritatea, supravegherea și coordonarea pastorală peste un grup de parohii dintr-un anumit district eparhial (arhipresbiterat). În antichitatea creștină, termenul desemna cel mai în vârstă dintre presbiterii unei catedrale, fiind principalul asistent al episcopului în chestiuni liturgice.
• augustină — Călugăriță catolică ce aparține unui ordin monastic secundar sau unei congregații religioase care urmează regula Sfântului Augustin; membră a comunităților monastice feminine augustiniene. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru 'augustin', descriind o doctrină, o practică ori o comunitate de femei organizată pe baza acestor principii ecleziastice.
• augustinian — Care se referă la Sfântul Augustin, la doctrina sa filozofică și teologică sau la ordinele monastice catolice structurate pe baza regulilor scrise de acesta. Ca substantiv, desemnează un călugăr care face parte dintr-o congregație sau dintr-un ordin religios catolic administrat conform sistemului augustinian.
• augustiniană — Călugăriță catolică ce trăiește într-o mănăstire administrată conform regulilor de viață monahală stabilite de Sfântul Augustin. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru 'augustinian', descriind o comunitate de femei, o structură arhitecturală sau o teză teologică atașată acestui curent.
• Ave Maria — Rugăciune creștină tradițională din confesiunea romano-catolică, adresată Fecioarei Maria, bazată pe salutul arhanghelului Gavriil de la Bunavestire și pe binecuvântarea Elisabetei; prin extensie, compoziție muzicală religioasă inspirată de acest text liturgic, cele mai faimoase versiuni aparținând compozitorilor Franz Schubert, Charles Gounod și Giuseppe Verdi. Textul invocă harul divin și solicită mijlocirea spirituală a Maicii Domnului pentru mântuirea sufletelor credincioșilor.