#brassicaceae

• Aethionema — Gen de plante erbacee sau subarbustive anuale ori perene aparținând familiei Brassicaceae (Cruciferae), originar cu precădere din regiunile calcaroase și stâncoase ale bazinului mediteranean și ale Asiei Mici. Aceste plante sunt caracterizate structural prin frunze adesea cărnoase, glauce, inflorescențe racemoase dense alcătuite din flori mici, decorative, de culoare roz, violet sau alb, și silicule turtite, unice ca formă, fiind cultivate frecvent în grădinile alpine din zonele temperate.
• Aethionema diastrophis — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, nativă din zonele muntoase și aride ale Asiei Mici, caracterizată structural prin tulpini lemnoase la bază, frunze glauce compacte și inflorescențe dense cu flori de un roz intens delicat. Planta prezintă un interes deosebit în studiile de fitogeografie și este apreciată de colecționari pentru capacitatea sa de a coloniza crăpăturile stâncoase aride.
• Aethionema grandiflorum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, originară din regiunile muntoase ale Caucazului, Iranului și Turciei, considerată una dintre cele mai spectaculoase din acest gen. Se recunoaște structural prin portul său tufos, tulpini subțiri, frunze glauce-albăstrui și inflorescențe racemoase mari, compacte, formate din numeroase flori de un roz intens, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală în stâncării.
• Aethionema iberideum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă pitic din genul Aethionema, nativă din zonele alpine stâncoase ale Greciei, Albaniei și Turciei. Această plantă este caracterizată structural prin tulpini scurte, târâtoare, frunze mici, ovale, argintii sau glauce și inflorescențe dense cu flori albe sau roz-pal, asemănătoare ca aspect cu genul Iberis (limba mării), fiind o specie de nișă foarte apreciată în alpinarii.
• Aethionema pulchellum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă pitic din genul Aethionema, nativă din zonele muntoase calcaroase ale Turciei, Iranului și Caucazului. Această plantă este caracterizată structural prin tulpini târâtoare sau ascendente, frunze glauce-albăstrui de dimensiuni mici și inflorescențe dense, sferice, alcătuite din numeroase flori de un roz-purpuriu delicat, fiind o specie deosebit de apreciată în amenajarea alpinariilor datorită aspectului său compact.
• alliaria — Gen de plante erbacee bienale sau perene din familia Brassicaceae, având ca reprezentant principal specia Alliaria petiolata (cunoscută popular sub numele de voinicică sau aișoară). Planta este recunoscută prin frunzele sale cordate care, atunci când sunt zdrobite, emană un miros puternic de usturoi, și prin florile mici, albe, cu patru petale dispuse în cruce.
• Alyssum — Gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Brassicaceae, originar din regiunile mediteraneene și temperate ale Europei și Asiei, cuprinzând specii de dimensiuni reduse, cu frunze simple și flori mici, grupate în inflorescențe dense, de culoare galbenă sau albă. Cunoscute popular sub denumirea de 'ciucuroasă' sau 'bănățean', aceste plante sunt utilizate pe scară largă în horticultură pentru decorarea stâncăriilor și a bordurilor florale datorită rezistenței mari la secetă și a perioadei lungi de înflorire.
• Alyssum argenteum — Specie perenă de plantă erbacee aparținând genului Alyssum, originară din sudul Europei, caracterizată prin tulpini lemnoase la bază, frunze acoperite cu peri stelați ce le conferă un aspect cenușiu-argintiu și flori galben-aurii; plantă hiperacumulatoare de nichel. Acest taxon structural este intens studiat în fitoextracție și bioremediere datorită capacității sale excepționale de a absorbi și stoca metale grele din solurile poluate sau serpentinitice.
• Alyssum montanum — Specie perenă de plantă erbacee din genul Alyssum, familia Brassicaceae, răspândită în zonele muntoase și deluroase ale Europei; cunoscută popular sub denumirea de 'potcapul-călugărului' sau 'ciucuroasă de munte'. Planta prezintă tulpini culcate la bază, frunze cenușii acoperite cu peri stelați și flori galbene cu miros plăcut, parfumate, grupate în raceme dense, fiind ideală pentru decorarea grădinilor stâncoase datorită rezistenței mari la secetă.
• Alyssum saxatile — Sinonim taxonomic utilizat frecvent în horticultură pentru specia 'Aurinia saxatilis' (cunoscută popular ca 'stâncuță' sau 'ciucuroasă galbenă'); plantă erbacee perenă originară din Europa Centrală și de Sud, caracterizată prin tufe dense, frunze persistente cenușii și inflorescențe de un galben-strălucitor. Este una dintre cele mai apreciate specii pentru decorarea zidurilor de sprijin și a aranjamentelor peisagistice alpine.
• Arabis — Un gen de plante erbacee, anuale sau perene, din familia Brassicaceae (Cruciferae), cunoscute popular sub numele de 'gâscariță' sau 'bărbuță'. Majoritatea speciilor sunt native din zonele temperate ale emisferei nordice și din regiunile muntoase, fiind caracterizate prin frunze adesea pubescente și flori mici, albe, roz sau purpurii cu patru petale, apreciate în horticultură pentru decorarea grădinilor de piatră și a stâncăriilor.
• Arabis albida — O specie de plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae, considerată din punct de vedere taxonomic un sinonim sau o varietate a speciei Arabis caucasica. Este caracterizată printr-un frunziș persistent, ușor pufos, de culoare cenușie-verzuie, și o înflorire timpurie abundentă cu flori albe, parfumate, fiind intens utilizată în amenajările peisagistice ca plantă de acoperire pentru stâncării și borduri însorite.
• Arabis alpina — O specie de plantă erbacee perenă, circumboreală, din familia Brassicaceae, nativă din zonele muntoase din Europa, Asia și America de Nord, inclusiv din Munții Carpați. Este cunoscută popular sub numele de 'gâscariță de munte' și se remarcă prin adaptarea sa excelentă la climatele reci și solurile stâncoase, având frunze dințate, acoperite cu peri stelați, și inflorescențe dense cu flori albe cu patru petale.
• Arabis blepharophylla — O specie de plantă erbacee perenă, rară, endemică pe coasta Californiei (Statele Unite), aparținând familiei Brassicaceae. Este recunoscută în botanică prin frunzele sale cu margini prevăzute cu peri fini, rigizi (asemănători unor gene), și prin florile sale spectaculoase de culoare roz-intens până la purpuriu, fiind foarte apreciată în horticultură ca plantă ornamentală pentru stâncării și containere datorită aspectului său vibrant și compact.
• Arabis scopoliana — O specie de plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae, endemică în regiunile muntoase din sud-estul Alpilor și din nord-vestul Peninsulei Balcanice (Dinaride). Este o plantă orelor-alpină, adaptată la viața pe grohotișuri calcaroase și fisuri de stâncă la altitudini mari, fiind caracterizată prin rozete compacte de frunze glabre sau slab pubescente și tulpini scurte ce poartă flori albe, având o importanță deosebită în studiul fitogeografic regional.
• aragulă — Formă ortografică și ortoepică alternativă sau regională utilizată în limbajul comercial și cotidian din România pentru rucola (Eruca vesicaria / Eruca sativa); plantă erbacee anuală din familia Brassicaceae, ale cărei frunze alungite și crestate, cu un gust caracteristic picant, amărui și nuanțe de nucă, sunt folosite intensiv în gastronomie la prepararea salatelor, a sosurilor și ca topping pentru pizza. Termenul reprezintă o adaptare fonetică directă bazată pe denumirile din dialectele italiene sau englezești.
• armoracia — Gen de plante erbacee perene din familia Brassicaceae (Cruciferae), care cuprinde specii cu rădăcini groase, pivotante și gust extrem de picant, cea mai cunoscută fiind 'Armoracia rusticana' (hreanul comun). Plantele din acest gen sunt recunoscute pentru frunzele lor mari, florile albe mici grupate în raceme și conținutul ridicat de glucozinolați (uleiuri volatile de muștar), având utilizări culinare tradiționale, proprietăți conservante și aplicații fitoterapeutice importante.
• Aubrieta — Gen de plante erbacee perene din familia Brassicaceae (Cruciferae), originar din sudul Europei și centrul Asiei, caracterizat prin tulpini târâtoare ce formează covoare dense de frunze și flori mici, intens colorate în nuanțe de violet, roz sau alb; de obicei numită 'băluță' sau 'aubrietă'. Sunt plante decorative de stâncărie extrem de apreciate în horticultură datorită rezistenței lor ridicate la secetă și a înfloririi spectaculoase și timpurii de la începutul primăverii.
• Aubrieta deltoidea — Specie tip de plantă perenă din genul Aubrieta, familia Brassicaceae, originară din sud-estul Europei și cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală; Băluță deltoidă sau urechiușe. Se caracterizează prin creștere scundă, târâtoare, frunze romboidale sau deltoide ușor dințate și flori abundente de culoare violet sau roz-purpuriu care acoperă complet vegetația primăvara timpuriu.