#bine
- arahnoză — O afecțiune parazitară sau o boală infecțioasă specifică albinelor sau altor insecte folositoare, provocată de infestarea masivă cu diverși acarieni sau alte mici arahnide parazite (cum ar fi genul Acarapis). Boala afectează sistemul respirator sau integritatea cutanată a insectei-gazdă, determinând o slăbire accentuată a coloniei și pierderi economice mari în apicultură dacă nu este tratată la timp cu acaricide specifice.
- arenotochie — Formă particulară de partenogeneză arrhenotocă (partenogeneză) în care din ouăle nefecundate se dezvoltă structural și exclusiv indivizi de sex masculin (masculi haploizi). Acest mecanism biologic este caracteristic multor specii de insecte sociale aparținând ordinului Hymenoptera (albine, viespi, furnici), asigurând producerea trântorilor în colonie.
- arhipăstoresc — Care aparține arhipăstorului, privitor la arhipăstor ori la demnitatea acestuia; specific autorității, misiunii sau actelor administrative efectuate de un ierarh superior. Adjectivul este utilizat exclusiv în limbajul bisericesc oficial pentru a descrie îndatoririle, mesajele, binecuvântările sau vizitele oficiale întreprinse de conducătorul spiritual al unei eparhii.
- Aristeu — Divinitate binefăcătoare minoră din mitologia greacă, fiul zeului Apollo și al nimfei Cyrene, venerat ca protector al păstorilor, al vânătorilor și al turmelor. Aristeu este considerat în mod tradițional cel care i-a învățat pe oameni secretele apiculturii, cultivarea măslinilor, prelucrarea lactatelor (brânzeturilor) și utilizarea uleiului, fiind o figură simbolică a civilizației rurale și a artelor agrare.
- armături — Totalitatea pieselor sau a elementelor metalice (bare de oțel, plase sudate, profile) introduse structural în masa betonului pentru a prelua eforturile de întindere și încovoiere, formând împreună betonul armat. În sens tehnic extins, termenul desemnează ansamblul dispozitivelor auxiliare de siguranță, control și reglare (supape, robinete, manometre) montate pe o conductă, un cazan sau un sistem industrial, având rolul de a asigura funcționarea optimă a instalației.
- armoar — Variantă arhaică, regională sau de împrumut neologic învechit pentru cuvântul 'armari' sau 'dulap'; piesă de mobilier masivă, confecționată de obicei din lemn de esență tare, prevăzută cu uși și rafturi, utilizată în trecut pentru păstrarea hainelor, a lenjeriei, a veselei sau a altor bunuri casnice de preț.
- ascorbinemie — Prezența și concentrația acidului ascorbic (vitamina C) în sângele circulant. În context clinic, analiza acestei valori plasmatice este esențială pentru stabilirea statutului nutrițional real al unui pacient, evaluarea capacității antioxidante totale a serului și diagnosticarea precoce a hipovitaminozelor severe.
- asocia — A uni, a grupa sau a pune împreună persoane, idei, obiecte sau fenomene pentru a forma un tot, o societate ori o legătură logică; la forma reflexivă, înseamnă a se uni cu cineva în vederea unei acțiuni comune, a unui scop comercial sau politic, ori a stabili o legătură mentală spontană între concepte, imagini sau amintiri.
- aspectat — Care se află într-o relație de aspectare; astru sau punct matematic de pe harta cerului care primește raze sau formează unghiuri specifice cu alte planete; în sens figurat, descrie o situație, un proiect sau o zi caracterizată ca fiind favorabilă ori nefavorabilă; în lingvistică, se referă la un verb care posedă o marcă gramaticală clară de aspect.
- autoturație — Capacitatea sau proprietatea unui sistem tehnic, în special a unui motor termic sau electric ori a unei turbine, de a-și regla, menține sau crește în mod automat turația (numărul de rotații pe unitatea de timp) fără intervenție manuală externă directă, prin intermediul unor regulatoare centrifuge, electronice sau software dedicate, adaptându-se dinamic la variațiile de sarcină cinematică.
- Azbine — Formă onomastică arhaică, variantă grafică regională ori toponim istoric de circulație restrânsă în spațiul est-european sau balcanic, derivat structural dintr-un fond vechi de nume proprii sau adaptări fonetice locale. În documentele administrative vechi, termenul servea ca marcă de identitate individuală ori ca microtoponim ce desemna o moșie sau o așezare legată istoric de o anumită linie patronimică familială.
- guvern cu puteri depline — Formă de organizare și exercitare a puterii executive care beneficiază de legitimitate constituțională deplină, având capacitatea juridică și politică de a iniția proiecte de legi, de a emite ordonanțe de urgență și de a pune în aplicare politici publice strategice fără restricții temporare sau de mandat. Spre deosebire de un cabinet interimar, acesta deține capacitatea legală totală de a angaja statul în tratate internaționale și de a gestiona bugetul public în mod suveran.