#baie

• amoterapie — Metodă balneară sau terapeutică istorică și alternativă constând în utilizarea băilor de nisip cald sau a împachetărilor cu depozite de nisip marin ori fluvial mineralizat pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare ori circulatorii. Acest procedeu stimulează termoreglarea corporală și transpirația profundă, fiind strâns corelat cu psamoterapia din clinicile de recuperare fizică.
• bae — Formă regională veche pentru cuvântul 'baie' sau variantă fonetică scurtă utilizată în satele din anumite zone pentru a exprima o negație hotărâtă (similar cu 'ba'). În limbajul colocvial modern, influențat de acronimele internaționale, poate apărea ca o transcriere fonetică sau argotică a apelativului afectuos 'bae' (iubit/iubită), deși norma literară românească nu îl include în această formă.
• baer — Variantă fonetică regională pentru 'baier' sau 'baieră'; curea, sfoară, ață grosieră ori fâșie de piele atașată unui obiect (traistă, chimir, clopot, opincă) pentru a servi la suspendare, purtare sau strângere. În credințele populare, termenul poate desemna și ața de care se prindeau amuletele sau mătaniile purtate la gât pentru protecție împotriva deochiului.
• băerel — Formă diminutivală regională pentru 'băiat' sau 'băiețel', utilizată în mod afectuos în graiurile din anumite zone rurale; prunc sau fecior mic; variantă diminutivală rară pentru 'baier' (șnur sau legătură textilă subțire folosită în gospodărie). În lirica populară, cuvântul exprimă duioșie părintească sau atașament față de un copil mic.
• băeșag — Termen istoric și arhaic ce desemna activitatea, meseria sau statutul de băeș (miner, aurar sau lucrător în exploatările miniere din Evul Mediu românesc); birul sau obligația fiscală plătită de mineri către domnie. În sens extins, cuvântul făcea referire la comunitatea sau breslele de mineri organizate pe teritoriul Transilvaniei sau al Țărilor Române.
• băetan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a tinereții timpurii; flăcăiandru sau tinerel voinic. Termenul este utilizat în limbajul colocvial și în literatura realistă pentru a descrie un băiat aflat în perioada de tranziție spre maturitate, manifestând adesea energie și o constituție robustă.
• băetănaș — Formă diminutivală dublă și extrem de afectuoasă pentru un băiat mic, un copilaș drăgălaș sau un tinerel simpatic; băiețaș. Termenul combină nuanța de creștere sugerată de radicalul augmentativ cu duioșia unui sufix de alint, fiind utilizat frecvent în vorbirea familială, cântecele de leagăn sau în lirica populară pentru a exprima sentimente calde de ocrotire.
• băețandru — Formă regională sau grafie veche pentru substantivul 'băiețandru'; băiat aflat la vârsta adolescenței, flăcăiandru sau tinerel gata de muncă. Cuvântul descrie o persoană de sex masculin în plină dezvoltare fizică și morală, aflată la granița dintre copilărie și maturitate, fiind utilizat frecvent în proza scurtă și schițele rurale de epocă.
• băetănime — Substantiv colectiv rar folosit ce desemnează o mulțime de băieți, un grup mare de flăcăi sau totalitatea adolescenților dintr-o comunitate ori așezare rurală; băiețime. Termenul poartă o nuanță ușor informală sau expresivă, evocând adesea dinamismul, agitația și energia specifică adunărilor de tineri.
• băețaș — Formă diminutivală afectuoasă și regională a substantivului 'băiat'; copil mic de sex masculin sau tinerel simpatic și bine crescut; băiețel. În limbajul sferii rurale sau în poezia populară, cuvântul insuflă o nuanță caldă de ocrotire și atașament profund, fiind des utilizat ca apelativ de alint în sferă familială.
• băețea — Formă diminutivală veche, rară sau regională pentru un băiețel sau un prunc mic de sex masculin; hipocoristic utilizat în trecut în anumite graiuri comunitare pentru a exprima gingășia și fragilitatea unui copil abia născut or aflat la primii pași. Termenul se regăsește în straturi arhaice ale folclorului și în unele zapise de familie de secol XVIII-XIX.
• băețel — Formă regională sau grafie arhaică pentru substantivul 'băiețel'; copil de sex masculin de vârstă mică, pruncuț drăgălaș sau tinerel aflat în primii ani ai copilăriei. Termenul se păstrează în graiurile locale și în unele texte literare de epocă pentru a nuanța sentimentul de inocență, fragilitate și atașament profund în mediul familial.
• băețesc — Formă regională sau grafie arhaică pentru adjectivul 'băiețesc'; care aparține băieților, privitor la băieți sau specific comportamentului, jocurilor și mentalității acestora. Termenul se întâlnește în texte etnografice sau în lirica populară pentru a descrie un port, un obicei sau o atitudine dinamică proprie flăcăilor din comunitate.
• băețește — Formă regională sau variantă grafică arhaică pentru advebiul 'băiețește'; în felul băieților, asemenea unui flăcău sau adecvat comportamentului și mentalității tinerilor necăsătoriți. Termenul se utilizează în graiurile populare pentru a descrie un mod curajos, direct, hotărât sau lipsit de prefăcătorie de a acționa, de a vorbi ori de a se îmbrăca.
• băețică — Formă diminutivală familiară, afectuoasă sau ușor ironică pentru un băiat mic, un băiețel firav ori un tânăr tratat cu îngăduință; băiețică. Termenul se folosește adesea în adresarea directă ca apelativ prietenos ori condescendent, nuanțând intimitatea dintre interlocutori în limbajul colocvial.
• băețoi — Formă augmentativă și regională pentru un băiat mare, înalt, robust și bine dezvoltat fizic; flăcău voinic sau tinerel puternic. Termenul se utilizează adesea în limbajul familial sau colocvial pentru a evidenția cu mândrie ori cu o ușoară ironie constituția viguroasă a unui adolescent aflat în plin puseu de creștere.
• băgic — Termen regional rar, utilizat în unele graiuri rurale pentru a desemna un băiat mic, un copilaș sau un frate mai mic; variantă hipocoristică sau diminutivală derivată din apelative familiale combinate. La nivel contextual, în anumite comunități izolate, termenul putea descrie și un obiect de dimensiuni reduse, un dop improvizat ori o mică pană de lemn folosită pentru fixarea uneltelor agricole.
• băială — Acțiunea de a îmbăia, a spăla sau a curăța corpul; baie sau scăldat prelungit. În graiurile populare și rurale din trecut, termenul desemna și apa pregătită special în albie pentru spălarea unui nou-născut, adesea amestecată cu plante aromatice, ori lichidul folosit în meșteșugul textil tradițional pentru înmuierea și curățarea firelor de lână înainte de vopsire.
• băiaș — Muncitor minier din trecut care lucra la extragerea sau spălarea minereurilor prețioase; miner, aurar. În sens etnografic, termenul desemnează un membru al unei comunități tradiționale de meșteșugari (cunoscuți și ca rudari sau lingurari) care se ocupau istoric cu cioplirea obiectelor din lemn ori cu spălarea aurului din aluviuni.
• băicăiandru — Formă regională și afectivă rară, utilizată ca variantă expresivă pentru „băiețandru”; băiat aflat la vârsta pubertății sau a adolescenței, mai măricel ca statură sau vârstă, dar încă neconsiderat flăcău. Termenul poartă o puternică nuanță familiar-afectivă în graiurile din sudul sau estul țării, descriind un copil aflat în perioada de tranziție spre maturitate.