#avi

• abadesă — Superioară a unei mănăstiri romano-catolice (stareță). În istoria medicinei și a asistenței spitalicești, abadesele au jucat un rol esențial în Evul Mediu și Renaștere, administrând infirmeriile monastice, organizând îngrijirea bolnavilor săraci și coordonând prepararea remediilor naturiste și a unguentelor în farmaciile mănăstirești.
• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• abate1 (s.m.) — Superior al unei mănăstiri romano-catolice (stareț). În istoria medicinei și a asistenței spitalicești, abații au jucat un rol administrativ major în Evul Mediu, coordonând spitalele monastice (xenodochia) și azilurile atașate abațiilor, unde pelerinii, săracii și bolnavii primeau îngrijire și adăpost.
• Abbasizi — În context medical, termenul se referă la perioada sau dinastia Abbasidă (medicina abbasidă), o epocă de aur a istoriei medicale (secolele VIII-XIII) în care s-au pus bazele spitalelor moderne (Bimaristan), ale farmacologiei sistematice și s-au tradus tratatele clasice grecești de către medici renumiți precum Al-Razi (Rhazes) și Ibn Sina (Avicenna).
• abcedografie — Tehnică radiologică specială constând în efectuarea unei radiografii a cavității unui abces, realizată imediat după puncționarea, evacuarea parțială sau totală a puroiului și injectarea unei substanțe de contrast sau a aerului, utilizată pentru a evalua dimensiunile, conturul și extensia lojei patologice.
• aberant — Care se abate în mod evident de la tipul normal, de la structura anatomică standard sau de la evoluția fiziologică firească. În genetică și oncologie, califică celule, cromozomi sau vase sanguine cu dezvoltare atipică; în psihiatrie, descrie un comportament, un raționament sau un răspuns emoțional profund deformat, incompatibil cu logica medicală sau cu realitatea obiectivă.
• abhorare — Acțiunea de a abhora și rezultatul ei; procesul psihic sau manifestarea externă a unui sentiment profund de respingere, detestare maximă, ură sau aversiune de nestăvilit. În terminologia medicală și analiză comportamentală, termenul indică dinamica psihică prin care un individ își exprimă repulsia somatică sau ideatică, fiind un indicator important în evaluarea intensității unor tulburări afective ori a aversiunilor condiționate.
• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• aboliționist — Persoană care aderă la aboliționism, militând activ pentru desființarea unei legi, a unei instituții sau a unei practici inumane ori învechite (cum ar fi sclavia, pedeapsa cu moartea sau sistemul carceral). Ca adjectiv, califică ceea ce aparține aboliționismului sau este specific luptei pentru suprimarea acestor sisteme opresive.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• Absalom — Personaj biblic din Vechiul Testament, al treilea fiu al regelui David, faimos pentru frumusețea sa deosebită, părul său lung și des, dar și pentru revolta sângeroasă pe care a condus-o împotriva tatălui său, sfârșind tragic când părul i s-a încurcat în crengile unui stejar; (figurat) fiu rebel sau nesupus.
• Absolom — Variantă ortografică și fonetică pe larg răspândită în vechile manuscrise românești pentru numele biblic Absalom, al treilea fiu al regelui David, cunoscut pentru frumusețea sa remarcabilă și pentru revolta sângeroasă declanșată împotriva propriului tată. În filozofia morală, teologie și hermeneutică, numele său constituie un arhetip conceptual absolut pentru mândria nemăsurată (hubris), trădarea filială, nesăbuința tinereții și consecințele tragice ale uzurpării autorității legitime.
• abstenționist — Persoană (bărbat) care practică abstenționismul, refuzând în mod deliberat să participe la activități publice, în special la vot sau la consultări electorale; (ca adjectiv) care ține de abstenționism, care exprimă o atitudine de neparticipare conștientă sau de neutralitate pasivă în fața unui scrutin.
• abulic — Persoană care suferă de abulie, caracterizată prin lipsa totală sau diminuarea severă a voinței și a capacității de a lua decizii sau de a acționa. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament, o stare sau o manifestare clinică marcată de o apatie profundă, neputință volițională și incapacitatea de a iniția activități orientate spre un scop, deși funcțiile intelectuale și fizice pot rămâne intacte.
• Abutilon avicennae — Denumirea științifică sinonimă pentru *Abutilon theophrasti*, cunoscută popular în limba română sub numele de 'teiușor' sau 'crucea-pământului'. Această plantă erbacee anuală din familia Malvaceae, originară din Asia, este recunoscută în agronomia modernă ca o buruiană invazivă severă în culturile de prășitoare (porumb, floarea-soarelui, soia), fiind caracterizată prin frunze mari, catifelate, în formă de inimă și capsule seminale rigide, decorative, cu aspect radiat.