#aur

• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• abdominal — Care aparține abdomenului, privitor la abdomen sau localizat în această regiune anatomică. În semiologia psihiatrică, adjectivul califică o gamă largă de manifestări clinice disfuncționale, cum ar fi 'aura abdominală' (senzație epigastrică bizară ce precede o criză de epilepsie de lob temporal) sau 'migrena abdominală' (manifestare periodică idiopatică, corelată uneori cu labilitatea psihică la copii). De asemenea, descrie localizarea somatizărilor în tulburările anxios-depresive.
• abiturient — Termen academic utilizat pentru a desemna un elev aflat în ultimul an de liceu sau un absolvent care se pregătește ori susține examenul de bacalaureat (sau examenul de maturitate), dobândind astfel dreptul de înscriere în învățământul superior.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• abriboi — (Botanică, regional) Specie de plantă erbacee din genul Centaurea (Centaurea suaveolens), originară din Orient, cultivată în grădini pentru florile sale galbene-aurii, intens parfumate, cu miros suav asemănător ambrei; (arhaic, adj.) de culoare roșu închis, mohorât (cu referire la țesături fine de mătase).
• Abrud — Oraș în județul Alba, Transilvania, România, situat în Depresiunea Abrudului din Munții Apuseni, pe râul cu același nume; este un străvechi centru minier cunoscut din epoca romană sub denumirea de Abruttus, fiind strâns legat de exploatarea aurului și de evenimentele istorice ale Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și ale Revoluției de la 1848.
• Abul Vefa — Numele latinizat al lui Abu al-Wafa al-Buzjani (Muhammad ibn Muhammad ibn Yahya ibn Ismail ibn al-Abbas al-Buzjani), legendar matematician și astronom persan care a activat în Bagdad în timpul Epocii de Aur a Islamului. Este considerat unul dintre părinții trigonometriei moderne, fiind cel care a introdus funcțiile secantă și cosecantă, a perfecționat tabelele de sine și tangente și a dezvoltat identități trigonometrice fundamentale folosite și astăzi în calculele astronomice și geometrice complexe.
• Acalypha integrifolia — Specie de arbust sau arbore de talie mică din genul Acalypha, endemică în insulele din vestul Oceanului Indian (în special în Insulele Mascarene: Mauritius și Réunion). Se distinge în cadrul genului prin frunzele sale simple, lanceolate sau eliptice, cu margini întregi (fără zimți), caracteristică morfologică reflectată direct în epitetul său specific. Această plantă face parte din flora indigenă vulnerabilă, fiind adaptată la ecosistemele de pădure uscată sau de tranziție ale acestor regiuni insulare.
• Acrostichum aureum — Denumirea științifică bilingvă a unei specii specifice de ferigă de mangrovă (cunoscută popular și ca feriga de aur a mlaștinilor), remarcabilă prin talia sa gigantică și toleranța extremă la salinitate. Această plantă halofită prezintă frunze mari, pieloase, verzi-aurii, pinile fertile de la vârful frunzei devenind complet acoperite pe dedesubt de un strat dens de sporangi de o culoare brun-aurie intensă, de unde derivă și epitetul specific 'aureum'.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• adineaura — Formă fonetică alternativă, regională sau de tip variantă literară a adverbului de timp 'adineaori'; desemnează un moment petrecut în trecutul cel mai apropiat, cu doar câteva clipe în urmă. Este des întâlnită structural în limba vorbită din anumite zone geografice ale țării și în operele marilor clasici români, păstrând aceeași valoare sintactică explicativă.
• adineaurea — Adverb de timp care indică un moment situat într-un trecut foarte apropiat de momentul vorbirii; acum puțin timp, cu câteva clipe în urmă, adineauri. Acest termen structural este utilizat frecvent în limba română contemporană curentă pentru a puncta succesiunea imediată a evenimentelor dintr-un discurs sau dintr-o narațiune.
• adineaurelea — Variantă regională rarisimă și extinsă din punct de vedere fonetic a adverbului 'adineauri', utilizată în graiurile populare din anumite zone rurale pentru a indica un moment petrecut cu foarte puțin timp în urmă, acum câteva clipe. Acest element structural adaugă o nuanță de oralitate arhaică și este întâlnit sporadic în culegerile de folclor sau în textele dialectale vechi.
• adineauri — Cu puțin timp înainte, acum câteva momente, de curând; adverb de timp utilizat pentru a plasa un eveniment în trecutul cel mai apropiat de momentul vorbirii. Acest indicator structural temporal este integrat pe scară largă în limba română literară, funcționând ca un element de legătură precis în coordonarea cronologică a acțiunilor dintr-o frază.
• adinioarea — Formă veche, regională sau populară pentru adverbul de timp 'adineaurea'; se referă la un moment petrecut într-un trecut foarte apropiat sau cu puțin timp în urmă în raport cu clipa vorbirii. Acest termen structural se întâlnește în scrierile literare vechi sau în graiurile locale din anumite zone rurale, conservând structura fonetică arhaică a indicatorilor temporali deictici.
• adiniori — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru adverbul de timp 'adineauri' (sau adineaurea); indică un moment situat într-un trecut foarte apropiat, petrecut cu puțin timp înainte de clipa vorbirii. Este utilizat preponderent în limbajul oral din anumite zone rurale ale țării, având rolul de a marca o acțiune abia încheiată.
• Aeetes — Rege mitologic al Colchidei, fiu al zeului Soare (Helios) și al nimfei Perseis, frate al vrăjitoarei Circe și tată al Medeei. Este cunoscut în legendele elene ca fiind posesorul inițial al Lânii de Aur, pe care o păzea cu ajutorul unui balaur monstruos ce nu dormea niciodată, devenind principalul antagonist al lui Iason și al argonauților sosiți în expediție.
• aegeus — Rege mitic al Atenei, fiu al lui Pandion al II-lea și tatăl eroului Theseus, recunoscut în legendele elene pentru fondarea structurilor timpurii ale puterii ateniene. Numele său este legat indisolubil de Marea Egee, în ale cărei valuri s-a aruncat de pe stâncile Acropolei din cauza unei neînțelegeri tragice, crezând în mod eronat că fiul său a fost ucis de Minotaurul din Creta deoarece corabia acestuia se întorcea purtând pânze negre.
• aerarium — Tezaurul public al Romei Antice; instituție financiară centrală administrată inițial de chestori și localizată structural în Templul lui Saturn, unde erau păstrate veniturile statului, rezervele de aur și argint, documentele oficiale, legile și registrele financiare ale Republicii Romane. În perioada imperială, s-a diferențiat clar de 'fiscus' (tezaurul privat al împăratului).