#atinta

• acvatinta — Procedeu artistic de gravură pe plăci metalice (cupru sau zinc) înrudit cu acvaforte, utilizat pentru a obține efecte de laviu, texturi granulate și tonuri catifelate modulate de gri sau culoare; de asemenea, desemnează stampa imprimată prin această tehnică. Acest stil structural se bazează pe presărarea unei pulberi fine de rășină (colofoniu) pe matrice, care, după încălzire și coroziune acidă controlată, creează suprafețe nuanțate.
• acvatintist — Artist plastic, grafician sau gravor specializat în utilizarea tehnicii acvatinta (sau acvatintă) pentru crearea de opere de artă pe plăci metalice corodate chimic. Acest specialist stăpânește arta gradării tonale, controlând cu precizie densitatea pulberii de rășină și timpul de expunere la acizi pentru a obține texturi bogate și degradeuri fluide pe hârtie.
• acvatintistă — Forma de feminin a termenului acvatintist; femeie artist plastic, graficiană sau gravoare specializată în tehnica acvatintă. Această specialistă combină măiestria desenului cu precizia reacțiilor chimice, aplicând și topind o pulbere fină de rășină pe plăci metalice pentru a obține prin coroziune acidă suprafețe nuanțate, catifelate și degradeuri bogate de gri sau culoare pe suportul de hârtie imprimat.
• aținta — A îndrepta privirea, gândul sau atenția în mod fix, stăruitor și concentrat către un anumit punct, obiect sau obiectiv; a ținti direct. Când este utilizat reflexiv, exprimă acțiunea unei persoane de a se focaliza mental ori vizual asupra unei ținte, devenind complet absorbit de aceasta și ignorând stimulii perturbatori din jur.
• ațintare — Acțiunea de a aținta și rezultatul ei; fixarea stăruitoare și nemișcată a privirii, a gândului sau a unui dispozitiv de tragere către un punct fix ori un obiectiv determinat. În textele vechi și poetice, termenul descrie starea de concentrare absolută sau focalizarea spirituală profundă asupra unui ideal, ignorând orice element perturbator din mediul exterior.
• ațintat — Privit sau îndreptat în mod fix, stăruitor și nemișcat către o țintă; focalizat, concentrat. Se aplică în special ochilor, privirii sau gândurilor care rămân captive asupra unui detaliu, unei persoane ori unui ideal, sugerând o stare de uimire, de profundă meditație, de suspans sau de determinare neclintită.
• ațintător — Care ațintește sau servește la fixarea privirii ori a atenției; element, factor sau instrument care obligă la focalizare stăruitoare. Ca substantiv, descrie o persoană care privește fix, un observator neclintit sau, în sens tehnic arhaic, un dispozitiv rudimentar de ochire utilizat pentru a ghida traiectoria unei arme sau a unui aparat optic.
• ațintire — Acțiunea de a aținta sau de a aținti și rezultatul ei; fixarea stăruitoare și nemișcată a privirii, a gândului sau a unui dispozitiv de tragere către un punct fix ori un obiectiv determinat. În textele vechi și poetice, termenul descrie starea de concentrare absolută sau focalizarea spirituală profundă asupra unui ideal, ignorând orice element perturbator din mediul exterior.
• ațintit — Privit sau îndreptat în mod fix, stăruitor și nemișcat către o țintă; focalizat, concentrat. Se aplică în special ochilor, privirii sau gândurilor care rămân captive asupra unui detaliu, unei persoane ori unui ideal, sugerând o stare de uimire, de profundă meditație, de suspans sau de determinare neclintită.
• ațintitor — Care ațintește sau servește la fixarea privirii ori a atenției; element, factor sau instrument care obligă la focalizare stăruitoare. Ca substantiv, descrie o persoană care privește fix, un observator neclintit sau, în sens tehnic arhaic, un dispozitiv rudimentar de ochire utilizat pentru a ghida traiectoria unei arme sau a unui aparat optic.