#astampar

• alergăreț — Care are tendința, obișnuința sau plăcerea de a alerga continuu, de a umbla mult sau de a se deplasa cu repeziciune dintr-un loc în altul; iute de picior, dinamic, neastâmpărat. În sens popular, termenul este utilizat adesea ca poreclă pentru copiii foarte activi sau pentru animalele de curte care scapă des din țarc.
• alergău — Termen regional sau popular rar utilizat pentru a descrie un cal de curse iute, un animal neastâmpărat care fuge des din ogradă ori, prin extensie, o persoană agitată, care umblă mult și nu poate sta locului. Din punct de vedere structural, poartă o nuanță familiară sau depreciativă în subdialectele rurale.
• argint-viu — Denumire populară, tradițională sau mitologică utilizată în spațiul românesc pentru elementul chimic mercur (Hg); lichid metalic greu, argintiu și extrem de mobil la temperatura camerei. În sens etnografic și folcloric, argintul-viu deținea o prezență duală masivă, fiind utilizat empiric ca remediu terapeutic periculos sau considerat instrument magic în descântecele de întoarcere a farmecelor; în sens figurat, descrie o persoană (mai ales un copil) extrem de agitată, dinamică, plină de energie și imposibil de oprit.
• astâmpăr — Stare de liniște lăuntrică, de calm, de odihnă sau de tihnă fizică și psihică; absență a agitației, a tulburării sau a nerăbdării; este utilizat extrem de frecvent în construcții negative pentru a descrie o persoană neastâmpărată, agitată, un copil argint-viu sau o dorință mistuitoare care nu poate fi potolită.
• astâmpăra — A potoli, a liniști, a calma sau a domoli o stare de agitație, o suferință fizică ori sufletească; a stinge, a satisface sau a atenua o nevoie fiziologică intensă (cum ar fi setea, foamea sau somnul); la forma reflexivă, înseamnă a-și recăpăta cumpătul, a se cuminți sau a înceta dintr-o acțiune violentă, zgomotoasă ori obositoare.
• astâmpărare — Acțiunea de a astâmpăra și rezultatul ei; procesul de calmare, potolire, liniștire sau satisfacere a unei nevoi ori a unei stări de tulburare fizică sau psihică. Este un substantiv deverbal utilizat pentru a indica actul de temperare a unui element agitat.
• astâmpărat — Care a fost liniștit, potolit sau calmat; persoană (în special un copil) care dă dovadă de calm, așezare, cumințenie și bună-cuviință în comportament; în sens fizic, descrie o nevoie fiziologică, o durere sau o agitație care a fost atenuată sau satisfăcută pe deplin.
• astâmpărător — Care are însușirea de a astâmpăra, de a liniști, de a potoli sau de a răcori; element, remediu, lichid sau factor care atenuează o suferință, calmează agitația ori stinge o nevoie fiziologică acută precum setea sau foamea.