#aspru

• Adiantum hispidulum — Specie de ferigă perenă din familia Pteridaceae, răspândită nativ în Africa, Asia, Australia, Noua Zeelandă și insulele din Pacific. Planta se caracterizează structural prin frunzele sale tinere care au o nuanță atractivă de roz sau bronz înainte de a deveni verzi și prin prezența unor perișori fini și aspri (hispiduli) pe tulpini și pe suprafața foliară, fiind o alegere populară pentru grădinile de interior.
• aprig — Care este plin de energie, asprime, ascuțime sau înflăcărare; iute la mânie, nestăpânit, sever ori de neînduplecat în acțiunile ori hotărârile sale. Folosit adesea în sens figurat pentru a descrie conflicte violente, geruri năpraznice, vânturi tăioase sau firi pătimașe care acționează cu o forță copleșitoare și o dârzenie neclintită.
• aricit — Care s-a strâns sau s-a zburlit asemenea unui arici; descrie un păr aspru, rigid și ridicat în sus ori o suprafață plină de asperități, țepișori sau neregularități. În sens veterinar popular, se referă la calul afectat de boala numită ariceală, având pielea de deasupra copitei crăpată, aspră și tumefiată.
• arnăuțesc — Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți sau specific gardei de mercenari albanezi din Țările Române; reprezentativ pentru portul, obiceiurile, armamentul sau spiritul dârz al acestor războinici. În sens extins sau figurativ, termenul descrie o atitudine aspră, severă, neîndurătoare, militărească sau un comportament rigid și autoritar în relațiile cu ceilalți.
• asprilișor — Un pic aspru, moderat de rugos sau ușor astringent la gust; termen diminutival folosit pentru a descrie o suprafață, o țesătură ori o substanță care prezintă mici asperități, fără a fi însă complet dură sau deranjantă la atingere. În oenologie, descrie un vin tânăr care are o aciditate discretă și o tentă ușor tăioasă pe palat.
• asprișor — Ceva mai puțin aspru, moderat de rugos sau ușor astringent; adjectiv diminutival folosit pentru a descrie o textură, o suprafață sau un gust care prezintă o asprime discretă, fără a deveni însă complet dură; în oenologie, desemnează un vin tânăr, proaspăt și cu o aciditate ușor ridicată, iar în botanica populară este numele unei specii de plante din familia boragineelor, cu frunze acoperite de perișori rigizi.
• aspriu — Variantă regională sau derivată pentru aspru; care prezintă o textură ușor rugoasă, grunțoasă sau aspră la pipăit; de asemenea, folosit în limbajul popular pentru a descrie un gust astringent sau o fire de om destul de severă, tăioasă și neîngăduitoare în relațiile cu ceilalți.
• asproi — Foarte aspru, excesiv de rugos, grosolan sau tăios; adjectiv augmentativ utilizat în limbajul popular pentru a descrie un obiect, un material sau o unealtă cu asperități extrem de pronunțate; de asemenea, poate desemna un tip de pește sau o unealtă rudimentară de curățat suprafețe prin frecare abrazivă.
• aspru — Care prezintă neregularități, proeminențe sau asperități la pipăit, fiind lipsit de netezime și catifelare; care produce o senzație astringentă, acră, amară sau tăioasă la gust ori un sunet strident, răgușit și neplăcut la auz. În sens figurat și moral, descrie o persoană severă, rigidă, neîngăduitoare, reguli sau pedepse extrem de dure, ori fenomene climatice violente și greu de îndurat (cum este o iarnă aspră). În ihtiologia populară, poate desemna și peștele asprete.