#asociat

• ADIRI — Acronim administrativ utilizat structural în România pentru asociații, direcții sau institute din domeniul dezvoltării rurale și infrastructurii agricole, cel mai adesea desemnând Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Infrastructură Rurală. Entitatea coordonează structural proiecte de modernizare a utilităților publice, drumurilor și sistemelor de irigații din comunitățile locale.
• administratoare — Femeie care deține funcția oficială de conducere, organizare și gestionare a resurselor materiale, financiare și umane ale unei instituții, societăți comerciale, asociații de proprietari sau bunuri private. Are rolul de a reprezenta entitatea administrată în raporturile legale, asigurând buna funcționare și conservarea patrimoniului.
• administrator — Persoană fizică sau juridică desemnată în mod legal să conducă, să gestioneze, să reprezinte și să administreze patrimoniul, activele și operațiunile zilnice ale unei companii, instituții publice ori rețele informatice. Poartă răspunderea juridică directă pentru deciziile luate în numele entității pe care o patronează.
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• agrafie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea parțială sau totală a capacității de a exprima ideile prin scris, survenită în urma unei leziuni cerebrale dobândite la nivelul emisferei dominante, în absența unor paralizii motorii ale mâinii sau a unor deficiențe intelectuale globale. Această afecțiune alterează structural mecanismele corticale de codificare grafică a limbajului, putând să apară izolat sau asociată cu afazia ori alexia.
• artel — Formă istorică de asociere cooperatistă sau asociație de producție autonomă, specifică Imperiului Rus și ulterior perioadei sovietice timpurii, în care membrii (meșteșugari, pescari, țărani sau muncitori) se uneau de bunăvoie pentru a desfășura o activitate economică comună. În cadrul unui artel, munca era colectivă, veniturile se împărțeau conform contribuției sau înțelegerii, iar membrii răspundeau solidar pentru obligațiile asumate, modelul fiind importat sporadic și în zonele limitrofe sau în literatura economică de epocă.
• asociat — Persoană fizică sau juridică ce s-a unit cu altele în cadrul unei asociații, societăți comerciale ori organizații, participând cu capital, bunuri ori muncă la desfășurarea unei activități comune și împărțind riscurile și beneficiile; ca adjectiv, descrie un element care este unit, combinat, pus în legătură directă sau corelat logic, științific ori funcțional cu o altă entitate, fenomen sau proces.
• asociată — Persoană de sex feminin care face parte dintr-o asociație ori societate comercială, deținând drepturi și obligații contractuale egale sau proporționale cu aportul de capital; ca adjectiv, descrie o entitate feminină, o noțiune, o idee ori o manifestare clinică aflată în strânsă legătură, dependență sau interacțiune cu altceva.
• asociație — Formă de organizare juridică nonprofit, constituită structural prin acordul de voință al mai multor persoane care pun în comun bunuri, cunoștințe sau aportul lor în muncă pentru realizarea unui interes general, colectiv ori personal nepatrimonial; entitate colectivă organizată ce activează în diverse domenii (cultural, umanitar, sportiv, locativ) pe baza unui statut și a unui act constitutiv.
• asociațional — Care aparține unei asociații sau structuri organizate de indivizi, referitor la spiritul de asociere ori la mecanismele de participare în cadrul societății civile; (în psihologie sau lingvistică) privitor la asocieri de idei ori la conexiuni cognitive realizate pe baza unor stimuli similari sau corelați structural.
• asociaționism — Doctrină psihologică și filosofică conform căreia viața psihică, procesele cognitive superioare și cunoașterea umană se explică în totalitate prin combinarea, fuziunea și succesiunea unor elemente mentale simple (senzații, idei sau imagini) prin intermediul legilor asociației. Acest curent, dezvoltat istoric de empiriștii englezi precum John Locke și David Hume, susține că mecanismele complexe ale memoriei și gândirii derivă din conexiuni stabilite pe baza contiguității, asemănării sau contrastului.
• asociaționist — Persoană care aderă la principiile asociaționismului sau care promovează această doctrină în studiul minții umane; ca adjectiv, descrie un sistem teoretic, o metodă de analiză, o școală de gândire ori o ipoteză psihologică bazată în mod direct pe legile asociației de idei.
• asociaționistă — Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism sau care adoptă principiile acestei doctrine psihologice și filosofice; ca substantiv, desemnează o femeie adeptă a teoriei conform căreia toate fenomenele vieții psihice, de la procesele cognitive elementare până la cele mai complexe manifestări ale conștiinței, se explică prin combinarea și formarea de asociații între senzații, imagini și idei.
• asociațiune — Formă arhaică, literară sau juridică veche a cuvântului 'asociație'; desemnează o uniune voluntară de persoane, o societate, o organizație sau o grupare legal constituită în vederea atingerii unui scop comun (cultural, științific, economic sau caritabil). Este adesea întâlnită în denumirile istorice ale unor instituții culturale românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• asociativ — Care are proprietatea de a permite gruparea termenilor sau factorilor fără a modifica rezultatul final al unei operații matematice; în sens general sau psihologic, se referă la procese, structuri sau rețele bazate pe corelarea liberă și combinarea spontană a ideilor, conceptelor, imaginilor sau persoanelor în cadrul unui sistem deschis.
• asociativitate — Proprietate a unei operații binare (sau legi de compoziție) de a genera același rezultat indiferent de modul în care sunt grupate elementele sale prin intermediul parantezelor; condiție structurală esențială pentru definirea grupurilor, monoidelor și a altor structuri algebrice fundamentale.
• asoțiat — Care a fost unit, grupat sau pus în legătură; partener sau membru al unei asociații (variantă populară pentru 'asociat'); în sens adjectival, descrie un lucru, o idee sau un fenomen corelat în mod direct ori aflat în strânsă interdependență cu un altul, păstrând o pronunție specifică anumitor graiuri arhaice.
• asoțiație — Variantă fonetică populară, regională sau pronunție deformată a cuvântului 'asociație' (grupare de persoane asociate într-o organizație cu scop comun); caracterizată prin înlocuirea consoanei 'c' (pronunțată [č]) cu africata 'ț', fiind o formă nerecomandată în limba literară normată, dar întâlnită uneori în transcrierea graiurilor locale.
• Astra — Acronimul pentru Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, o instituție culturală fundamentală fondată în 1861 la Sibiu, având un rol istoric decisiv în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania. În sens larg, termenul desemnează o gamă variată de entități structurale moderne, de la mărci auto celebre și cluburi sportive, până la sateliți de telecomunicații sau denumiri poetice ale corpurilor cerești în limba latină.
• avizier — Panou de dimensiuni mari, adesea protejat cu geam și montat într-un loc public sau vizibil (în incinta unei instituții, școli, fabrici sau asociații de proprietari), destinat afișării, păstrării și aducerii la cunoștința publicului a avizelor, hotărârilor, listelor de plată, anunțurilor și programelor oficiale.