#asimilat

• absorbit — Forma de participiu trecut a verbului „a absorbi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie: 1. Un element, o substanță sau o identitate care a fost încorporată ori asimilată într-o structură mai mare. 2. Figurat: cufundat, adâncit sau pierdut în gânduri, meditație ori contemplare mistică; complet captivat de o idee ori activitate. În etică, califică spiritul dedicat întru totul unei cauze superioare, detașat de distragerile exterioare.
• absorbitiv — Care manifestă o capacitate intrinsecă de absorbție sau asimilare; referitor la proprietatea de a îngloba și a reține elemente sau influențe externe. În filozofia morală și ontologie, adjectivul este utilizat metaforic pentru a descrie acele sisteme dogmatice, structuri sociale sau cadre conceptuale care posedă o predispoziție naturală de a asimila alteritatea, integrând criticile și elementele adverse în propriul nucleu teoretico-normativ.
• absorbtiv — Care manifestă proprietatea de a absorbi, de a îngloba sau de a reține elemente ori energii; referitor la capacitatea intrinsecă de asimilare. În filozofia morală și ontologia socială, adjectivul este utilizat metaforic pentru a califica acele sisteme de gândire, culturi dominante sau instituții flexibile care posedă capacitatea de a internaliza criticile externe, dizolvând treptat alteritatea opozanților prin integrarea lor într-o structură axiomatică mai cuprinzătoare.
• afilie — Stare, caracteristică sau fenomen biologic ce constă în absența completă, congenitală sau evolutivă, a frunzelor la o plantă sau la un anumit organ vegetal. Acest fenomen reprezintă o adaptare ecologică majoră întâlnită la plantele xerofite, cactus sau parazite, optimizată pentru reducerea la minimum a pierderilor de apă prin evaporare și transpirație celulară în zonele climatice aride. În absența aparatului foliar standard, funcția vitală de fotosinteză este preluată integral de tulpina verde asimilatoare.
• apropriat — Care a fost însușit, preluat sau transformat în proprietate privată ori exclusivă; concept, bun sau teritoriu asimilat structural de către un individ sau un colectiv. (A nu se confunda cu adjectivul omonim 'apropriat' care înseamnă potrivit/adecvat în sens neologic englezesc, ori cu 'apropiat' derivat din 'apropia').
• arabizat — Care a fost supus procesului de arabizare; care a adoptat limba, cultura, tradițiile și identitatea arabă ca urmare a unui proces de asimilare istorică sau politică. Termenul se aplică atât unor grupuri etnice sau comunități care inițial aparțineau altor culturi, cât și unor teritorii geografice sau structuri administrative profund transformate de elementul arab.
• asimilat — Care a fost absorbit, integrat, transformat sau încorporat structural într-un sistem preexistent, devenind parte omogenă a acestuia. În biologie, descrie substanțele nutritive convertite în materie vie; în psihologie, cunoștințele internalizate organic în structura cognitivă; în lingvistică, un sunet modificat fonetic sub influența altuia învecinat.
• asimilație — Proces fiziologic și biochimic prin care organismele vii absorb, transformă și încorporează substanțele nutritive din mediul extern în materia lor proprie vie, asigurând creșterea și reînnoirea structurală a celulelor. În lingvistică și fonetică, reprezintă modificarea unui sunet sub influența altuia învecinat, prin care acesta împrumută parțial sau total caracteristicile de articulare ale sunetului modificator.
• asimilațiune — Variantă livrescă și arhaică a substantivului 'asimilație' sau 'asimilare', utilizată frecvent în eseurile științifice și traducerile academice de secol XIX. Desemnează actul, procesul sau rezultatul identificării, comparării, absorbției sau integrării structurale a unor elemente eterogene într-un tot unitar.
• asimilativ — Care are puterea, proprietatea sau capacitatea de a asimila, de a absorbi ori de a integra substanțe, cunoștințe sau elemente exterioare într-o structură proprie; privitor la asimilare. Acest caracter structural guvernează procesele metabolice delicate ale celulelor vii, precum și transformările fonetice regresive ori progresive din interiorul unui sistem lingvistic în evoluție.
• asimilatoare — Forță, substanță, celulă sau entitate care are proprietatea sau capacitatea de a asimila; referitor la asimilare. În sens structural și lingvistic, descrie o vocală sau o consoană care exercită o influență directă asupra unui sunet învecinat, determinând modificarea acestuia în cadrul unui proces de asimilare fonetică.
• asimilator — Persoană, organism sau element care asimilează ori favorizează procesul de asimilare; care are puterea de a absorbi și integra elemente externe în structura proprie. Ca adjectiv, definește un factor metabolic, un mecanism psihologic sau un curent politic care conduce direct la contopirea și omogenizarea componentelor unui sistem.
• autohtonizat — Care a fost transformat pentru a dobândi un caracter autohton sau care s-a adaptat complet la specificul local; element de origine străină asimilat organic în structurile native, pierzându-și caracterul exogen. Termenul se aplică împrumuturilor lexicale care respectă gramatica locală, brandurilor globale adaptate pieței naționale sau comunităților integrate istoric.