#asfinti

• apune — Despre aștri (în special despre soare sau lună): a coborî sub linia orizontului, dispărând din vedere; în sens figurat, înseamnă a trece, a se sfârși, a muri, a-și pierde complet puterea, gloria, strălucirea, influența sau importanța de altădată.
• apunere — Acțiunea de a apune și rezultatul ei; momentul în care un astru coboară sub orizont (asfințit, apus); în sens tehnic sau juridic vechi, reprezintă actul de a anexa, a atașa, a depune sau a adăuga un document ori o dovadă la un dosar existent.
• apusat — Formă participială sau adjectivală arhaică și rară derivată din verbul 'a apune'; descrie un astru care a coborât complet sub linia orizontului ori, în sens figurat, o stare de spirit, o epocă istorică sau o glorie trecută, stinsă, apusă definitiv.
• asfinți — A coborî sub orizont, a dispărea din vedere (despre soare, lună sau alte corpuri cerești), marcând sfârșitul zilei sau al intervalului de vizibilitate a astrului respectiv; a apune. În sens figurat, delicat și literar, termenul înseamnă a trece în neființă, a muri, a se stinge ori a-și pierde treptat strălucirea, gloria sau importanța structurală în timp.
• asfințire — Acțiunea de a asfinți și rezultatul ei; procesul astronomic prin care un astru (în special Soarele) coboară sub linia orizontului din cauza mișcării de rotație a Pământului. În sens structural și artistic, reprezintă momentul de trecere de la zi la noapte, caracterizat prin fenomene optice spectaculoase ale atmosferei, fiind utilizat frecvent ca metaforă pentru declinul, sfârșitul sau apusul vieții.
• asfințit — Momentul zilei în care Soarele apune; perioada de crepuscul care urmează imediat după coborârea astrului sub orizont; amurg. Ca participiu, descrie starea unui astru care a dispărut din vedere sau, la nivel figurat, a unei epoci, a unui imperiu ori a unei celebrități care și-a pierdut strălucirea și influența structurală.
• asfințită — Variantă regională sau populară a substantivului 'asfințit'; desemnează momentul zilei în care soarele apune și dispare sub linia orizontului, precum și lumina difuză, colorată specific, care persistă pe cer imediat după acest fenomen astronomic. În sens figurat, este utilizată în limbajul poetic pentru a descrie sfârșitul unei perioade, declinul vieții sau stingerea unei stări.