#ascutit

• acantodont — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un dinte sau o structură dentară care prezintă o formă ascuțită, conică și ghimpoasă, asemănătoare unui spin. În anatomia comparată și în studiul faunei extincte, acest termen descrie configurația dinților fixați direct pe marginile maxilarului la anumite reptile sau pești fosili, unde dinții nu au rădăcini adânci, ci se proiectează ca niște ghimpi rigizi adaptați pentru reținerea prăzii.
• acutus — Termen științific, medical sau latin utilizat direct în taxonomie, anatomie ori patologie pentru a descrie o structură ascuțită, un organ terminal proeminent sau o fază clinică de o intensitate critică. Acesta apare frecvent în denumirile binominale ale speciilor de plante sau insecte care prezintă elemente anatomice ascuțite ori în formule clinice arhaice preluate direct din terminologia medicală clasică.
• Agave stricta — Specie de plantă suculentă perenă, endemică în Valea Tehuacán-Cuicatlán din statele Puebla și Oaxaca din Mexic, aparținând familiei Asparagaceae. Este recunoscută prin forma sa unică de rozetă sferică extrem de densă și simetrică, compusă din sute de frunze înguste, liniare, rigide și ascuțite, de culoare verde-deschis sau glaucă, asemănătoare unor ace mari. Spre deosebire de majoritatea speciilor din genul său, această plantă este parțial policarpică, ceea ce înseamnă că rozeta nu moare întotdeauna după înflorire, ci poate continua să crească și să ramifice, formând colonii masive în formă de pernă.
• agerit — Care a fost făcut ager, iute sau perspicace; persoană sau animal ale cărui simțuri, minte ori mișcări au fost ascuțite și stimulate prin antrenament, experiență ori educație. Ca participiu, reprezintă starea finală a acțiunii exprimate de verbul 'a ageri'.
• Anemone acutiloba — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica acutiloba (sau Hepatica nobilis var. acuta), o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este recunoscută prin frunzele sale caracteristice cu trei lobi ascuțiți la vârf și flori timpurii de primăvară, cu nuanțe variind de la alb și roz până la albastru-pal, ce se dezvoltă în păduri mature și pe soluri calcaroase.
• apiciform — Care are forma unui apex, a unui vârf sau a unei extremități ascuțite; care prezintă o structură conică sau piramidală convergentă spre un punct terminal superior.
• ascuțat — Variantă fonetică regională pentru termenul standard 'ascuțit'; care are vârful ori tăișul bine prelucrat pentru a pătrunde sau a tăia cu ușurință; ascuțit. În sens structural și dialectal, descrie un obiect cu o geometrie ascuțită sau, în sens figurat, o trăsătură fizică ori o manifestare critică, tăioasă și pătrunzătoare a minții umane.
• ascuțit — Care are vârful ori tăișul subțiat și șlefuit pentru a tăia, a pătrunde sau a înțepa cu ușurință; ascuțat. În geometrie, descrie un unghi cu o deschidere mai mică de 90 de grade, iar în fonetică și acustică se referă la sunete sau voci cu o frecvență înaltă, stridente sau penetrante. Ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea de prelucrare abrazivă a unei unelte ori un semnal sonor pătrunzător.
• ascuțițel — Formă diminutivală a adjectivului 'ascuțit'; care are vârful sau tăișul ușor subțiat, delicat ori discret prelucrat pentru a fi fin și penetrant. Este utilizat în limbajul colocvial sau literar pentru a descrie un obiect mic cu trăsături geometrice fine sau, în sens figurat, pentru a caracteriza o privire ageră, o remarcă subtilă și discret ironică ori o voce subțirică.
• ascuțitoare — Dispozitiv manual, mecanic sau electric înzestrat cu o lamă fină de oțel, utilizat structural pentru a pili și a ascuți vârful de grafit sau cărbune al creioanelor; instrument de ascuțit. Acest obiect utilitar este un element de bază în setul de rechizite școlare, birouri de arhitectură și ateliere de desen artistic.
• ascuțitor — Muncitor calificat care se ocupă cu ascuțirea uneltelor, lamelor sau instrumentelor de tăiat în cadrul unui atelier; ca substantiv neutru, reprezintă un dispozitiv manual, mecanic sau electric utilizat pentru subțierea și finisarea vârfului creioanelor ori pentru rectificarea tăișului cuțitelor și altor piese metalice.
• ascuțitorie — Atelier sau spațiu tehnic special amenajat în care se desfășoară activitatea de ascuțire, șlefuire și recondiționare a instrumentelor, uneltelor, lamelor sau sculelor industriale de tăiat.
• ascuțitunghic — Care are toate unghiurile ascuțite, adică cu măsura strict mai mică de 90 de grade (sau pi/2 radiani); termen utilizat structural în geometrie pentru a clasifica triunghiurile în funcție de mărimea unghiurilor lor interne. Un astfel de model matematic implică proprietatea ca ortocentrul figurii să se afle întotdeauna în interiorul perimetrului acesteia.
• ascuțitură — Termen popular sau regional folosit uneori pentru a desemna un loc ascuțit, o proeminență muntoasă tăioasă sau rezultatul procesului de ascuțire a unei unelte. În sens structural secundar, poate defini o mică așchie de lemn sau de metal rezultată în urma cioplirii ori finisării unui obiect.