#arhont

• areopag — Consiliu suprem de judecată din Atena antică, compus inițial din foste înalte personalități (arhonți), care se întrunia pe colina închinată zeului Ares pentru a delibera asupra crimelor de stat și a chestiunilor constituționale. În sens figurat modern, termenul desemnează o adunare de persoane cu o autoritate morală, științifică sau juridică incontestabilă, investite structural cu puterea de a emite decizii definitive.
• arhont — Formă literară și variantă grafică directă pentru termenul arhon; magistrat suprem în Grecia Antică sau înalt demnitar în Imperiul Bizantin și Țările Române. În sistemele filozofice și religioase gnostice, termenul desemnează o entitate spirituală planetară, un demon sau un conducător cosmic malefic care guvernează lumea materială și încearcă să împiedice ascensiunea sufletelor către planul divin.
• arhontar — Călugăr sau persoană desemnată oficial într-o mănăstire ortodoxă (mai ales după modelul de la Muntele Athos) care îndeplinește atribuțiile de gazdă, având responsabilitatea structurală de a primi pelerinii și oaspeții, de a le atribui chiliile de cazare și de a organiza servirea meselor în condiții de ospitalitate creștină. Această ascultare monastică este esențială pentru buna interacțiune dintre comunitatea retrasă și lumea exterioară.
• arhontăreasă — Soția unui arhonte sau boier mare; termen arhaic utilizat în țările române pentru a desemna o femeie din înalta aristocrație nobiliară, care se bucura de un statut social privilegiat și de respectul comunității datorită rangului soțului ei.
• arhontaric — Clădire independentă, corp de chilii sau aripă structurală amenajată în incinta unei mănăstiri ortodoxe, destinată exclusiv găzduirii, odihnei și tratării pelerinilor și vizitatorilor. Acest spațiu include camere de dormit, o sală de primire administrativă și adesea o trapeză proprie mică, funcționând ca un centru de ospitalitate gratuită integrat în ansamblul monahal.
• arhontărie — Variantă fonetică și regională pentru arhondărie; clădire, aripă de construcție sau corp de case situat în incinta unei mănăstiri ortodoxe ori a unei reședințe boierești, special amenajată pentru cazarea, odihna și ospătarea gratuită a pelerinilor și oaspeților de seamă. Acest spațiu simbolizează ospitalitatea monastică tradițională și este administrat direct de un arhondar sau arhontar.
• arhontat — Formă de guvernare sau regim politic în Grecia antică în care puterea era exercitată de arhonți; demnitatea, funcția sau perioada de timp în care un arhonte se afla la conducerea treburilor publice ale statului.
• arhonte — Variantă literară și istorică pentru arhon sau arhont; magistrat suprem în orașele-state ale Greciei Antice (precum Atena) sau înalt demnitar administrativ în Imperiul Bizantin și Țările Române. În contextul boierimii românești, titlul sublinia statutul de mare boier sau dregător de rang înalt la curtea domnească.
• arhontologhie — Variantă grafică și fonetică a termenului 'arhondologhie'; lucrare istorică, registru genealogic oficial, catalog sau condică de evidență în care erau consemnate sistematic numele, titlurile, arborele genealogic, rangurile administrative și stemele heraldice ale familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (precum cele din Bizanț sau din Principatele Române). Acest document structural constituia o dovadă juridică esențială a privilegiilor de viță veche și a legitimității succesiunii demnităților.
• arhontologhiu — Formă neutră, derivată sau utilizată regional, pentru a desemna condica fizică, tomul, volumul manuscris sau registrul oficial care conține arhontologhia (evidența genealogică și heraldică a nobilimii). Reprezintă obiectul structural de arhivă în sine, catalogul boieresc în care scribii curții treceau numele marilor demnitari și privilegiile feudale acordate de domnitor.
• arhontologie — Variantă grafică pentru 'arhondologie'; disciplină auxiliară a istoriei care studiază listele cronologice, genealogiile, titlurile de noblețe și rangurile deținute de marii boieri sau magistrați într-un stat medieval ori antic.
• arhontologiu — Formă arhaică pentru o condică, registru sau catalog oficial în care erau înscrise, în ordine cronologică, numele boierilor, titlurile acordate și funcțiile administrative deținute de aceștia la curte.
• arhot — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională pentru termenul arhont ori arhon; magistrat, conducător sau înalt dregător dintr-o cetate grecească ori dintr-o provincie bizantină. În documentele administrative vechi și în graiurile locale din sudul Dunării, termenul desemna un bărbat cu autoritate publică, un mare boier sau un administrator feudal responsabil de judecarea pricinilor locale.