#argintat
- alfenid — Aliaj metalic inoxidabil format din cupru, zinc, nichel și fier, utilizat pe scară largă ca bază pentru argintarea tacâmurilor, a obiectelor de menaj și a pieselor decorative. Descoperit în Franța în secolul al XIX-lea de către chimiștii Halphen, termenul denumește un material maleabil, rezistent la coroziune, care imită aspectul argintului masiv la un cost mult mai redus.
- argentură — Strat subțire de argint depus pe suprafața unui obiect confecționat dintr-un metal comun (alamă, cupru, fier) prin metode chimice, termice sau prin galvanizare, cu scopul de a-i conferi protecție anticorozivă și un aspect estetic prețios; prin extensie, termenul desemnează însuși procesul tehnologic de argintare sau totalitatea obiectelor decorative acoperite cu acest metal alb sclipitor.
- argintare — Acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic (sau din alt material conductor ori tratat) cu un strat subțire și protector de argint, utilizând metode galvanice, chimice sau prin evaporare; procesul tehnologic în sine. În sens structural și industrial, această procedură îmbunătățește conductibilitatea electrică a pieselor electronice, oferă protecție anticorozivă și conferă valoare estetică și reflectorizantă elementelor decorative, oglinzilor sau tacâmurilor.
- argintat — Care a fost acoperit structural cu un strat subțire de argint prin procedee galvanice, chimice sau mecanice; placat cu argint. În sens tehnologic, un obiect argintat (cum sunt oglinzile, conectorii electrici sau tacâmurile de alpaca) dobândește proprietățile optice de reflectivitate, conductibilitatea electrică ridicată și rezistența la coroziune specifice metalului prețios, fără a necesita utilizarea unei mase masive de argint pur.
- argintător — Muncitor specializat, tehnician sau meșter care se ocupă cu operația de argintare; persoană care acoperă obiectele cu un strat de argint prin metode galvanice sau electrochimice. Ca adjectiv, descrie un aparat, o pârghie sau o baie chimică reactivă care are proprietatea structurală sau rolul funcțional de a depune o peliculă de argint pe piese.
- argintit — Care a fost acoperit cu un strat subțire de argint prin procedee galvanice, chimice sau mecanice; placat cu argint. În sens tehnologic, descrie un obiect sau un material care a suferit o transformare structurală a suprafeței pentru a dobândi reflectivitate optică, conductibilitate ridicată sau rezistență sporită la coroziune fără utilizarea unei mase masive de metal prețios; în sens poetic, indică un obiect care are reflexe albe-strălucitoare asemănătoare argintului.
- argintuit — Acoperit cu un strat subțire și protector de argint; care a fost supus procesului de argintare sau argintire. În sens economic și tehnic structural, descrie starea finală a unui obiect din metal comun (cupru, alamă, fier) poleit prin metode galvanice sau chimice pentru a-i îmbunătăți conductibilitatea electrică, rezistența la oxidare sau pentru a-i conferi un aspect estetic strălucitor.