#archeo

• aheean — Care aparține aheenilor, populație elenică străveche din epoca bronzului care a dominat Grecia continentală și a fondat civilizația miceniană; referitor la aheeni ori specific culturii, limbii sau confederațiilor acestora. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui trib antic grecesc, faimos în epopeile homerice pentru asediul Troiei.
• Aiton — Nume propriu geografic ce desemnează o comună din județul Cluj, regiunea Transilvania, situată în zona Dealurilor Feleacului, precum și satul de reședință omonim. Localitatea deține o importanță istorică și arheologică remarcabilă în spațiul carpatic, fiind locul unde a fost descoperit faimosul miliari de la Aiton (un stâlp miliars roman din anul 108 d.Hr.), care atestă documentar construcția drumului strategic daco-roman dintre Potaissa și Napoca, reprezentând o dovadă structurală fundamentală a organizării administrative imperiale în provincia Dacia.
• amforă — Vas antic de ceramică, de formă ovoidală sau sferică, prevăzut cu două toarte simetrice și cu gâtul strâmt, utilizat în Antichitate pentru transportul și păstrarea lichidelor (vin, ulei) sau a cerealelor. Structura sa inferioară se termină adesea printr-un vârf ascuțit pentru a facilita fixarea stabilă în nisip ori în suporturi speciale de lemn pe nave.
• amforetă — Vas antic de dimensiuni mici, de formă asemănătoare unei amfore, având de regulă două toarte simetrice; recipient ceramic de proporții reduse utilizat în Antichitate pentru păstrarea esențelor prețioase, a parfumurilor fine, a uleiurilor aromatice sau a substanțelor cosmetice și unguentelor medicinale.
• antichitate — Epocă istorică străveche cuprinsă între apariția primelor scrieri și a marilor civilizații urbane (orientale, greacă și romană) și începutul Evului Mediu (marcat convențional prin căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476 d.Hr.). În sens secundar, termenul desemnează calitatea de a fi foarte vechi, o vechime considerabilă sau, la plural (antichități), totalitatea monumentelor, ruinelor, vestigiilor sau obiectelor de artă ce provin din acea perioadă îndepărtată a omenirii.
• Apulum — Cel mai mare centru urban, politic și militar din Dacia romană, dezvoltat pe amplasamentul actual al municipiului Alba Iulia; așezarea a fost inițial un castru ridicat de Legiunea a XIII-a Gemina, evoluând structural în două orașe distincte (Municipium Apulense și Colonia Aurelia Apulensis) și devenind reședința guvernatorului provinciei Dacia Apulensis.
• archeo — Element prim de compunere savantă sau prefixoid care servește la formarea unor neologisme în diverse domenii științifice, având semnificația de 'vechi', 'străvechi', 'antic' sau 'referitor la antichitate'. Provenind structural din limba greacă, este utilizat în termeni academici pentru a indica o legătură directă cu studiul vestigiilor din trecutul îndepărtat al umanității sau al Pământului.
• archeolog — Specialist în arheologie; persoană care se ocupă cu studiul istoriei umane și preistorice prin excavarea, înregistrarea, analiza și conservarea structurilor materiale, artefactelor și vestigiilor biologice lăsate în urmă de civilizațiile antice. Ca profesie, necesită o rigurozitate științifică deosebită în documentarea siturilor și interpretarea contextelor stratigrafice.
• archio — Variantă grafică arhaică sau rar utilizată a prefixoidului 'arheo-' ori 'archeo-'; element prim de compunere savantă provenit din limba greacă veche, ce poartă semnificația structurală de 'vechi', 'străvechi' sau 'originar'. Este întâlnit ocazional în tratatele științifice din secolul al XIX-lea sau în transcrierile etimologice izolate pentru a semnala legătura unui termen cu originile îndepărtate ale unui fenomen.
• argos — Oraș istoric din Peloponez, Grecia, considerat una dintre cele mai vechi așezări locuite continuu din Europa; centru politic major în epoca miceniană. În mitologie, denumește monstrul uriaș cu o sută de ochi (Argos Panoptes) pus de Hera să o păzească pe Io, sau câinele credincios al lui Ulise din 'Odiseea'. Ca adjectiv sau prefixoid rar în terminologia tehnică sau regională veche, poate fi asociat structural cu elemente sclipitoare, albe sau cu nave lărgite (din latinescul argos / argosy - corabie mare de transport).
• Assur — Zeu suprem al panteonului asirian și, concomitent, prima capitală istorică a Imperiului Asirian, situată pe malul vestic al râului Tigru (în actualul Irak); divinitatea, reprezentată adesea ca un arcaș într-un disc înaripat, era considerată zeul războiului și protectorul absolut al statului, în timp ce orașul omonim, fondat în mileniul al III-lea î.Hr., a fost un centru religios și comercial crucial în Mesopotamia antică, situl fiind în prezent inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• aztecă — Forma de feminin pentru adjectivul aztec; caracterizează o manifestare culturală, artistică sau religioasă specifică populației aztece. Ca substantiv feminin, desemnează o femeie care făcea parte din acest popor precolumbian sau se referă, în sens lingvistic secundar, la limba nahuatl vorbită în cadrul imperiului.