#aproximat

• approximat — Variantă grafică etimologică sau livrescă pentru cuvântul 'aproximat'; care a fost evaluat sau determinat în mod estimativ, nefiind perfect exact sau riguros din punct de vedere matematic, dar fiind suficient de apropiat de realitate pentru a fi utilizat în scopuri practice. În sens tehnic, descrie starea unui rezultat sau a unei măsurători a cărei valoare include o toleranță acceptabilă conform standardelor industriale.
• approximație — Variantă grafică etimologică sau livrescă pentru substantivul 'aproximație'; abatere acceptabilă sau evaluare aproximativă a unei mărimi, utilizată atunci când determinarea exactă este imposibilă sau inutilă din punct de vedere practic. În logică și matematică, reprezintă o treaptă structurală către adevărul absolut, fiind gestionată prin stabilirea unor intervale de încredere sau a unor limite de eroare bine definite.
• approximativ — Variantă grafică etimologică sau livrescă pentru cuvântul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea, măsura sau adevărul exact, fără a fi însă perfect riguros. Ca adverb, indică o aproximare temporală, cantitativă sau spațială, servind la stabilirea unor repere orientative și pragmatice în transmiterea informațiilor, gestionând o marjă implicită de toleranță.
• aprocsimație — Variantă grafică istorică, hibridă sau coruptă fonetic (înlocuind grupul de sunete 'ks' redat prin x sau x-ul simplu printr-o grafie arhaică cu 'cs') pentru substantivul 'aproximație'; abatere acceptabilă, rotunjire sau evaluare estimativă a unei mărimi matematice ori fizice, utilizată atunci când determinarea exactă este imposibilă ori inutilă practic.
• apropiativ — Care indică, exprimă sau servește la stabilirea unei apropieri, a unei aproximări sau a unei valori estimated ori orientative. În sens lingvistic structural, se poate referi la mărci morfosintactice sau valori semantice care sugerează orientarea direcțională către un reper spațial fără a-l atinge pe deplin.
• aprosimățiune — Formă hibridă, rarisimă și premodernă utilizată ca variantă pentru substantivul 'aproximație' (sau 'aproximare'); actul de a evalua, calcula ori determina o valoare numerică sau o întindere teritorială în mod grosier și provizoriu, fără instrumente de mare precizie.
• aprosimativ — Formă arhaică, regională ori hibridă din lexicul premodern utilizată ca variantă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un anumit punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
• aprossimație — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în documentele și literatura premodernă din Principate pentru termenul 'aproximație'; acțiunea de a evalua, calcula ori determina o valoare în mod grosier și provizoriu, fără instrumente de mare precizie.
• aprossimativ — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele românești din perioada premodernă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ sau orientativ.
• aprostimativ — Formă alterată, regională sau hibridă născută din contaminarea fonetică populară dintre cuvintele 'aproximativ' și verbe ori substantive din sfera estimării sau apropierii; utilizat în graiurile nestandardizate pentru a exprima o valoare orientativă, nedeclarată cu precizie absolută.
• aproximare — Acțiunea de a aproxima și rezultatul ei; metodă științifică, matematică ori empirică prin care o valoare exactă, dar necunoscută ori greu de calculat, este înlocuită structural cu o valoare apropiată, acceptabilă din punct de vedere tehnic sau statistic.
• aproximat — Care a fost evaluat, calculat sau determinat în mod orientativ, fără a se urmări sau atinge o precizie absolută; mărime, valoare numerică sau ipoteză adusă foarte aproape de realitate prin metode statistice, matematice ori aproximări succesive.
• aproximație — Evaluare sau determinare orientativă a unei valori, a unei cantități ori a unui fapt, realizată prin înlocuirea datelor exacte cu mărimi foarte apropiate de realitate; abatere controlată sau marjă de eroare admisă în mod conștient în cadrul unui calcul științific sau al unei analize empirice pentru a simplifica rezolvarea unei probleme.
• aproximatif — Formă arhaică, livrescă ori neologică timpurie utilizată în textele premoderniști ca variantă cu iz francez pentru adjectivul sau adverbul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
• aproximațione — Formă arhaică, livrescă sau neologică timpurie utilizată în textele administrative și juridice de secol XIX ca variantă directă pentru aproximație; actul de a evalua în mare, de a calcula provizoriu sau de a stabili o valoare estimativă în cadrul unei hotărnicii sau al unui inventar comercial.
• aproximațiune — Variantă livrescă, juridică sau neologică veche pentru substantivul aproximație; actul legal sau administrativ de evaluare orientativă ori de calcul provizoriu al unei valori, mărimi sau întinderi teritoriale. În limbajul administrativ din secolul al XIX-lea, termenul indica o determinare grosieră a datelor înainte de măsurătoarea oficială.
• aproximativ — Care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; evaluare structurală sau cantitativă bazată pe o estimare ori o marjă de toleranță acceptabilă. Ca adverb, indică o valoare orientativă, o apropiere numerică ori temporală stabilită în linii mari.
• aproximativitate — Caracterul, starea sau calitatea a ceea ce este aproximativ; proprietate structurală a unei cunoștințe, a unui calcul ori a unei ipoteze de a nu fi perfect exactă, dar de a deține o valoare operațională validă și utilă în contextul unei analize empirice.