#aprobare

• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• agriement — Formă învechită, neadaptată sau considerată barbarism pentru cuvântul agrement; acțiunea de a aproba, consimțământ, acord ori plăcere, distracție, petrecere a timpului liber într-un mod plăcut. În documentele comerciale sau juridice vechi de secol XIX, termenul rarisim reprezenta o preluare directă și parțial deformată a conceptului francez de aprobare oficială ori confort.
• aprobare — Acțiunea de a aproba și rezultatul ei; consimțământ oficial, încuviințare, autorizație sau act administrativ ori legislativ prin care se validează o cerere, un plan ori un proiect; confirmare sau apreciere pozitivă manifestată față de conduita, opiniile ori faptele unei persoane.
• aprobație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'aprobare'; actul oficial, acordul sau consimțământul emis de o autoritate ori comisie prin care se validează un proiect, o cerere sau o decizie administrativă. Acest concept structural este utilizat cu precădere în textele administrative mai vechi sau în traducerile literare riguroase.
• aprobațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'aprobare', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial de încuviințare, confirmare, autorizare sau validare a unei cereri, a unui decret ori a unui document în cadrul circuitului birocratic.
• aprovare — Formă arhaică, neologică veche sau regională utilizată ca variantă istorică pentru substantivul 'aprobare'; actul de a aproba, de a încuviința, de a confirma ori de a valida o decizie, o cerere administrativă sau un înscris juridic.
• asentare — Acțiunea de a asenta și rezultatul ei; proces psihic sau atitudine conștientă prin care o persoană își exprimă acordul intim, aprobarea profundă sau consimțământul deplin față de o idee, o doctrină ori o propunere. Spre deosebire de simpla acceptare formală, acest fenomen structural implică o aliniere valorică și o armonie internă cu principiile enunțate, garantând o aderență intelectuală veritabilă.
• asenție — Formă veche sau livrescă pentru aprobare ori acceptare; actul prin care o autoritate sau o persoană își dădea acordul formal asupra unui text sau a unei decizii administrative. Acest termen, înrudit etimologic cu sfera consimțământului, a fost înlocuit treptat în limba modernă de cuvinte mai precise precum 'asentiment' sau 'aprobare'.
• asentiment — Aprobare voluntară, acord intim sau consimțământ formal dat unei propuneri, unei idei ori unei acțiuni inițiate de o altă persoană. În sens structural, reprezintă o adeziune deplină și conștientă, adesea bazată pe o armonie de opinii sau sentimente, depășind simpla toleranță pasivă pentru a deveni o validare activă.
• autoriza — A da cuiva dreptul, permisiunea legală sau împuternicirea oficială de a efectua o acțiune, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate economică ori administrativă. În sens instituțional, implică emiterea unui act administrativ de către o autoritate competentă, prin care se atestă că solicitantul îndeplinește toate condițiile structurale și tehnice prevăzute de legislația în vigoare.
• autorizare — Acțiunea de a autoriza și rezultatul ei; obținerea dreptului legal, a aprobării oficiale sau a licenței necesare pentru a desfășura o activitate, a executa o lucrare sau a exercita o profesie. În informatică și securitatea cibernetică, reprezintă procesul de acordare a unor drepturi sau permisiuni specifice de acces unui utilizator ori unui sistem, după finalizarea etapei de autentificare.
• aviz — Părere, judecată sau apreciere exprimată de o persoană competentă, de un expert ori de un organism oficial asupra unei chestiuni aflate în examinare; document oficial cu caracter tehnic, juridic sau administrativ prin care se autorizează, se aprobă ori se certifică conformitatea unei activități, a unui proiect sau a unei mărfuri cu normele legale în vigoare.
• avizare — Acțiunea de a aviza și rezultatul ei; procedură oficială, juridică sau administrativă prin care o autoritate competentă, un comitet de experți ori o instituție publică examinează un dosar, un proiect, o cerere sau un act normativ și emite un aviz, o aprobare ori un certificat de conformitate; înștiințare oficială sau notificare prealabilă transmisă unei persoane fizice ori juridice.